"Viaţa la medicină"

Acum vreo cateva saptamani am dat o lucrare la farmacologie la care am invatat vreo cateva ore. De fapt am citit pana la pagina 100 din cartea de farmacologie. Bineinteles ca m-am dus sa dau lucrare cu mai bine de jumatate de materie necitita iar celalta jumatate lecturata.

Bineinteles ca am ajuns acolo si mi-au picat aproape toate grilele din materia pe care nu am citit-o.  Insa m-am descurcat lejer si am facut niste asociatii de litere si asa mai departe si am completat grila. A B D B A  C  si asa mai departe, chiar nu mi-a fost rusine sa completez grila la nimereala. Ba chiar m-am amuzat cu gandul la profesor si la starea lui de spirit cand imi va citi aberatiile. Acum am aflat ca aceasta lucrare nu conteaza la nimic, nici macar nu stiu daca se corecteaza. Doar trebuia sa fiu prezent pentru a putea intra in partial. Deci pot spune ca rezultatul la aceasta lucrare este scris cu verde, deci unul pozitiv

Pana la urma de ce se mai da aceasta lucrare? S-a pierdut o ora de LP, a stresat un numar considerabil de studenti, etc cu ce scop?

Se apropie parţialul la semiologie şi eu sunt nehotărât în privinţa lui. Până acum e cel mai nasol parţial. De fapt nu îi prea pot spune parţial pentru ca nu are anumite trasaturi specifice.

În primul rând nu voi scăpa de toată materia în vară, deci va trebui să învăţ şi în vară o parte din materia pe care o dau la parţial. În al doilea rând nu pot să renunţ la el în vară, spre exemplu dacă mă duc şi iau 6-7 acum în vară nu pot să dau toată materia ci îmi va rămâne nota din iarnă. În al treilea rând experienţa celor de anul trecut mă face să stau acasă, doar un singur student a luat parţialul anul trecut (din spusele unui profesor examinator).

Mai sunt ~12 zile până la examen iar eu incă nu reuşesc să mă hotărăsc. Momentan cred că ar fi o idee bună să renunţ la parţialul de semio şi să mă pregătesc mai bine la celelalte materii.

Am trecut astăzi prin Iaşi pe înserate şi am văzut Universitatea de Medicină şi Farmacie Iaşi. Trebuie sa recunosc “cu mâna pe inimă” ca e mai frumoasă şi mai impunătoare decât cea din Bucureşti.

Mă gândesc acum la TransMed că e o idee destul de bună. E interesant ca studenţii să cunoască mai bine cât mai multe UMFuri din ţară.

A trebuit să aştept până în anul 3 să văd materia care nu-mi cere să învăţ analize de laborator pe de rost. Dacă îmi aduc aminte în primul an la biochimie domnul doctor asistent nu ne-a cerut la examen sa facem experimente însă le faceam în timpul orelor de LP.

În schimb am rămas cu amintiri triste despre materii unde a trebuit să învăţ o mulţime de porcării. Se pun 0.2mg de oxalat de calciu peste 10mg de lapte dupa care se lasa 10 min apoi se strecoara urmand ca apoi sa observi nu stiu ce cristale pe hartia de filtru, balbalbalbablalba. Chestii pe care le-am învăţat cu o seară înainte de examen şi le-am uitat la 5 minute după. (Pe cei care sunt mai sfinţi decât papa si mai deştepţi decât Einstein îi anunţ ca experimentul de mai sus e unul fictiv)

La fiziopatologie învăţam cam toate testele paraclinice, momentan învăţam despre testele de coagulare, însă în niciun caz nu ne predă nimeni despre tehnici de laborator ci despre ce semnificaţie are acel test, valori normale, valori modificate-> cauze.

În scurta mea experienţă cu profesorii de curs am întâlnit diferite tipologii.

• Tipul profesorului plictisit: Vine la curs fără niciun chef, îţi citeşte slideurile, e foarte deranjat atunci când îl întrebi ceva.
• Tipul profesorului părinte: Un om foarte strict, explică extraordinar de bine, repetă unele chestii să fie sigur că le-ai înţeles, vorbeşte cu calm, nu-i plac în mod deosebit întrebările.
• Tipul profesorului modern: Vine la curs cu ultimele gadgeturi din dotare, cursul e 2.0 (foarte interactiv), explică foarte bine, caută animaţii sau uneorile le face pentru a explică mai bine.
• Tipul profesorului frustrat: Vine la curs destul de supărat, uneori mai discută despre colegii lui cu studenţii, cursul se desfăsoară anost. (cam la fel ca la profesorul plictisit)
• Tipul profesorului diriginte: Primele 10 min de curs constau într-o discuţie liberă cu studenţii, e destul de apropiat cu studenţii, predă foarte bine, nu este deranjat de întrebări.
• Tipul profesorului magnetofon: Parcă vine de acasă cu lecţia învăţată pe de rost, dictează repede şi cam tot cursul, nu explică mai nimic.
• Tipul profesorului glumeţ: Face unele glume mai mult sau mai puţin deplasate, la majoritatea râde singur, uneori râzi din compasiune.
• Tipul profesorului somnifer: Indiferent la ce oră e cursul, indiferent ce ai face nu poţi să nu dormi.

Majoritatea profesorilor pe care i-am întâlnit aparţin mai multor tipologii.