"Viaţa la medicină"

Aka SUUB

La dracu` pana si numele spune multe despre el. E unul din putinele spitale unde studentii sunt primiti cu bratele deschise de catre doctori, pacienti, personal sau cel putin asa ar trebui sa fie.

Cand vorbesti de un astfel de spital te-ai gandi ca are cam tot ce trebuie pentru studenti: amfiteatre, cafenea, vestiar. Ei bine loc pentru o cafenea pe holul de la intrare s-a facut insa pentru un vestiar pentru studenti nu se poate. Ce faci cand ai chirurgie si trebuie sa te schimbi complet? Foarte simplu… te duci frumos la baie si te schimbi. Problema e ca baia aia este pe holul spitalul deci e cam publica.

Mai stiti coverul ala facut de Vama veche? Stam cu cracii-n pișat… Ei bine la SUUB poti foarte bine sa spui ca te schimbi cam tot in aceleasi conditii. Nota 10 pentru domnul Oprescu :no:

Sambata am examen la chirurgie pediatrica. Pana in momentul de fata pot sa spun ca am citit 2 cursuri. Destul de putin avand in vedere ca pentru maine mi-au mai ramas 8 insa voi vedea cum ma descurc

Problema este alta: cursurile care sunt pe net sunt o mare porcarie, cred ca mare porcarie e putin spus. Cursurile aka slideurile de la spital NU SE DAU. Doamne fereste sa-i dam studentului material de studiu… ASTA e furt intelectual!!! Carte de chirurgie pediatrica nu exista. Eu nu mai scriu la cursuri din anul intai semestru II.

Asadar am ajuns in al 12lea ceas si nu prea am de unde sa citesc si eu ceva coerent, sintetizat, util. Am noroc ca examenul consta in 30 de grile cu un singur raspuns corect din 4 variante.

Anul 4 este primul an clinic din sistemul nostru de invatamant.  In anii clinici orarul este foarte diferit fata de primii 3 ani.

O zi normala incepe la ora 8-9 si se termina pe la ora 13-14. In acest timp faci un curs de 2 ore si un lp de 2-3 ore. LPul consta in “alergarea” unui doctor pe culoarele unui spital. In multe cazuri doctorul este un domn dragut care va arata o gramada de chestii, glumeste cu voi, va poveste diferite cazuri speciale, etc, depinde foarte mult de tipul de persoana peste care dati. Oricum atmosfera este mult mai relaxata fata de anii pre-clinici.  In general doctorii te primesc peste tot: in garzi, in sala de operatie, la reanimare, etc.

Astfel materiile sunt grupate pe stagii, pe durata unui stagiu faci o singura materie zilnic. Astfel ajungi sa faci Oncologie intr-o saptamana, luni incepi si vineri dai examenul In anul IV cel mai lung stagiu are 8 saptamani. O consecinta a acestui tip de orar este lipsa sesiunii.

Bonus: Peste orele de stagiu se intampla sa mai ai cate un lp sau curs la materii de semestru, cum ar fi Radiologie, MCS, Farmacologie clinica. La aceste materii se da examen in vara.

In anul IV viata e mult mai usoara si mai frumoasa decat in primii doi ani

După cum știți am trăit să ajung și în anul IV.  Unii dintre voi poate știu ca anul IV este primul an de clinic, ceea ce înseamnă stagii. Poate voi explica într-un viitor post ce înseamnă un stagiu…

Nu o dată s-a întâmplat ca doctorii cu care facem acest stagiu să ne întrebe ceva de genul: “Ați făcut stagiul de X?”, unde X e diferit de chirurgie, înainte chirurgia se făcea în anul III. Acum vine partea pe care nu o înțeleg, cum poți întreba un student în anul IV în luna octombrie dacă a mai făcut alt stagiu? E chiar așa de greu sa treci puțin cuvintele prin filtrul gândirii?

E ciudat cum uneori rutina e mai presus de actul conștient.

Observ cu stupoare că majoritatea studenților la medicină sunt niște plângăcioși. Toată ziua nu fac altceva decât să se vaite.

Până acum mă gândeam că acest lucru e valabil doar la studenții boboci. Însă am văzut acum ceva zile o studentă de anul 5 care se văicărea penibil în fața unei alte studente de anul 6: Vai, da` cum e la stagiul ala? Vai, da` te pică profa daca nu știi nu stiu ce rahat? Vai, dar dacă citesc cursurile sunt de ajuns? Vai, dar cum e la examen? Pică mult? Vai, dar dacă nu stiu ce e X mă pică? balblablaalb M-am abținut să nu îi spun vreo două…

Ce așteptari să ai de la un astfel de medic? Chiar așa de mult contează notele? Las-o-n spanac dacă și în anul 5 îmi tremura chiloții în fața unui examen atunci e clar ca mi-am greșit cariera.  Îmi place să văd mediciniști relaxați care văd dincolo de examen, dincolo de note…

Dupa mai multe ore de fiziopatologie in care tot am invatat diferite teste/analize care se fac prin spitale, am facut o vizita la laboratorul de biochimie. Dupa ce am invatat in facultatea asta ma asteptam la o sala mare plina de oameni care faceau analizele cu diferiti reactivi.

Ei bine supriza a fost destul de mare. O sala micuta in care erau doi monstrii controlati de niste computere care faceau analizele pe banda rulanta. O doamna in varsta  a incercat sa ne explice ce se intampla pe acolo insa nu mi-a dat impresia ca stie prea multe. Sincer nici nu prea trebuia sa stie pentru ca aparatele respective faceau totul. Pur si simplu se alimentau cu reactivi automat, faceau reactia, citeau rezultatul, etc.

Acum ca am vazut acest lucru ma gandesc la orele pierdute invatatand pentru examenul de LP pt biochimie si fiziologie anul I. Poate profesorii isi dau seama si nu ne mai pun sa invatam zeci de reactivi, zeci de reactii, total inutile unui student la medicina.

Anul acesta suntem obligaţi să facem o materie opţională. Lucru care în teorie sună foarte bine. Studentul poate să înveţe chestii care îi plac. Însă cum la noi e o diferenţă imensă între teorie şi practică lucrurile nu stau atât de frumos.

Am avut de ales între:

• Biochimie clinică: Trebuia să te înscrii încă din primul semestru pe o lista aflată la secretariatul catedrei de biochimie. Zilele trecute se zvonea că lista ar fi plină deci nu mai poţi să faci biochimia. Zic se zvonea pentru că mă îndoiesc că nu vei putea da examen dacă te duci la cursuri.
• Istoria medicinei: S-a făcut un fel de listă de prezentă/înscriere la primul curs. Despre curs nu pot să zic decât că e super plictisitor.  Pentru cine vrea cursurile poate să caute pe google “Istoria medicinei”.
• Anatomie clinică: Cursul s-a facut în primul semestru. În primele săptămâni, dacă nu cumva luni, de şcoală s-a ştiut că opţionalul e opţional adică putem să nu mergem la niciun curs Nu că aş fi fost fan anatomie clinică.

S-a terminat şi lista minunată plină de materii super interesante. Cam scurtă dacă o priveşti din punctul meu de vedere. Anatomia clinică a fost, istoria medicinei prezintă nişte informaţii deloc interesante iar biochimia e vineri de la ora 16:00.  Din lipsă de chef pentru facultate vineri de la 16:00 la 18:00 am ales să fac cursul de istoria medicinei.

Din păcate nu pot să asist la curs pentru că adorm instant, proful respectiv e mai tare decât doua somnifere luate odată.

Am citit astăzi în facultate o noua revistă studenţească Stud-life. Nu prea sunt eu omul revistelor însă parcă au început cu stângul oamenii de la Stud-life.

Câteva articole editoriale, un articol despre maşini (ford mustang WTF??), un articol despre un film (Slumdog… păi se putea toată lumea vorbeşte despre el), un articol despre un joc (Assasin’s Creed… asta nu se juca in deceniul trecut?), un articol despre o consola (psp), un articol despre petreceri, un articol despre marcile care ne plac, etc cam aşa se prezintă pe piaţă Stud-life. Cireaşa de pe tort e culmea un ardei iute pus aiurea peste text, mai nasol e că acoperă exact partea esenţială despre sexul oral. Aaa… am uitat are şi un articol despre sex, ceva gen libertatea: cititorul întreabă sexexpertul răspunde!

Eu le urez să mai bage o fisă poate numărul doi iese ceva mai reuşit.

Am scris acum ceva timp despre banii câstigaţi de un medic rezident. Probabil nici un medic specialist nu câstiga mai mult decât un senior developer. Tin minte că spunea un doctor, într-o scrisoare deschisă, că medicina e mai prost platită în România decât în tările din lumea a treia. Situaţia e destul de nasoală din acest punct de vedere pentru majoritatea doctorilor, însă nu-i plâng pentru că se descurcă din şpagă. Şpagă cu sens de bacşiş si nu de mită cum interpretează unii mai deştepţi.

Zic că ne merităm soarta pentru că studentul medicinist e prelungirea binelui pe pământ. El a dat la medicină pentru a face un bine populaţiei, pentru a salva omenirea, etc. dar în niciun caz pentru bani. Doamne fereşte medicul nu are nevoie de pampers pentru copil, se hraneşte cu aer şi oricum se îmbracă cu un halat, şi cum e mai toată ziua prin spital nu plăteşte nici întreţinere. Noi suntem aici pentru a face un bine si nu pentru a trai decent sau poate putin mai bine decât media că doar am pierdut 11-12 ani din viaţă pentru a învăţa meserie.

Dar când majoritatea studenţilor nu vor bani, au dat la medicină pentru a face un bine omenirii, cum poţi  ca minister să creşti salariile medicilor? Pe ei oricum nu-i interesează banii ci doar să fie omenirea lepădată de boli.