"Viaţa la medicină"

Dezinteresul unor pacienti pentru propria conditie ma face sa raman cu gura casca. E incredibil cat de superficiali pot fi unii.
Dezinteresul doctorilor pentru informarea completa si corecta a pacientiilor e la fel de incredibil.

Pana la urma e o chestie de genul… daca tie nu-ti pasa de ce mi-ar pasa mie? Pana la urma chestia asta se perpetueaza ca bulgarele de zapada. Cineva trebuie sa faca un pas s-a rupa acest lant al slabiciunilor. E incredibil ca un pacient cu o tumora rectala sa sufere 2 interventii chirurgicale din care una pentru anus contra naturii si sa nu stie ca formatiunea lui rectala e maligna. WTF? In 2 saptamani se prezenta la chimioterapie.

Tind sa cred ca doctorii sunt vinovati pentru aceasta situatie. Din punctul meu de vedere pacientii ar trebui informati despre ce li se intampla.

Deja încep să ma plictisesc de scandalurile din presă. Ba că nu ştiu ce doctor a făcut aia, ba că nu ştiu ce pacient nu a fost tratat cum trebuie, ba ca blalablbal balbla.

Cred că vreo 3-5-7 zile voi lua o pauză de televizior. Chiar nu vreau să asist la o săptămână de circ în direct la tot felul de “talk-showuri”.  Apropo de asta, televiziunea 2.0 e un mare rahaţel pentru că ei aleg comentariile care le convin, în general pe cele mai dramatice, pline de răutăţi,etc.

Luni, în spital, am trecut pe la o pacientă să ascultam nişte raluri ronflante. Femeia avea în jur de 45-50 de ani. Nu prea pot să estimez bine vârsta deoarece nu arăta în ce mai bună formă. Părea o femeie lovită de soartă, săracă, bolnavă. Mi se părea că trebuie să cerşească pentru a supraveţui. Ce să mai, arăta a cerşetor.

La un moment dat a venit la ea un tip tânăr, undeva pe la 25-30 de ani, ce i-a făcut un semn discret să iasă afară pe hol să vorbească cu ea. Ce mi-a atras atenţia era discrepanţa imensă între lookul lui şi cel al pacientei.  Astfel l-am privit mai atent şi am observat că avea asta în mână. Cum una dintre pasiunile mele este reprezantată de  telefoanele mobile am recunoscut imediat că este stylusul de la Samsung Omnia. 

Probabil tipul o ducea greu, acum că sursa lui financiară era internată în spital.

În ultimele două vacanţe de vară am făcut practică la Spitalul judeţean din Galaţi, cel mai mare spital din oraş. Acolo am făcut injecţii, am recoltat sânge, am pus perfuzii, în general am făcut treabă de asistentă.

Până să ajung în anul 3 mă gândeam că acele condiţii din spital sunt omniprezente în toată ţara. Ma refer în principal la lipsa materialului cu care să-ţi faci treaba. Pacienţii erau nevoiţi să-şi aducă branule, leucoplast, uneori chiar medicamente. Erau unele zile când abia aveam vată pentru a opri sângerarea după o recoltare. Nu mai vorbesc de spirt, etc. In tot spitalul nu exista un endoscop, pentru ca unicul endoscop care era foarte bătrân s-a stricat iar cum bani nu erau…

În anul 3 am intrat într-un spital bucureştean (Sf. Pantelimon) şi am văzut total alte condiţii. Toată aparatura medicala este relativ noua, moderna, sunt foarte multe EKGuri, ecografe. Paturile de spital sunt moderne, nu se compară cu cele din Galaţi. Asistentele au cam tot ce au nevoie pentru a-şi face treaba. Doctorii beneficează de imagistică performantă. Ce să mai e o plăcere să lucrezi într-un astfel de mediu unde nu trebuie să-ti faci grijă dacă mai sunt sau nu fiole eprubete pentru recoltare.

Astăzi a fost prima zi de spital adevărată. Am avut norocul ca Doamna doctor ce se ocupă de grupa mea să fie de gardă şi astfel am însoţit-o peste tot. E clar că e prea devreme să poţi face ceva pentru a ajuta medicul însă lucrurile pe care le vezi te impresionează. Totul are un ritm alert, mereu este ceva de făcut, pacienţii vin pe bandă rulantă.

Astăzi am făcut pentru prima dată masaj cardiac unei paciente aflate în stop cardio-respirator. M-am simţit foarte bine când pacienta şi-a revenit pentru câteva minute. Atmosfera din spital e una foarte plăcută cam toţi medicii te ajută/ îţi explică ba chiar mai mult, te invită să faci anumite manevre.

Abia aştept următoarea gardă să pot vedea cazuri interesante sau de ce nu, chiar să ajut.