"Viaţa la medicină"

Visul meu de mic copil a fost sa vindec oameni, as face asta 24 din 24, nu ma intereseaza banii ca doar eu nu am dat la medicina sa trăiesc decent ci să ajut oamenii, să fiu sclavul pacientului si al spitalului, să vindec planeta de boli și să trăim toți într-o lume roz. Scuze… tocmai rulam caseta medicinistului ipocrit.

Visul meu e să fiu prezentator tv, ce vis de pițiponc am si eu…  Însă nu orice prezentator tv ci unul de pe Discovery Travel&Living. Mi-ar plăcea să călatoresc în toată lumea si sa mănânc tot felul de produse locale, de la viermi de punte până la carne de fazan. De fiecare dată când ma uit la aceste emisiuni ud cam 3-4 servețele cu bale…

Din păcate, după cum îi spune și numele, e doar un vis.

Vad ca a inceput sa prinda la lume twitterul asa ca am sa postez profilul aici pe blog poate se mai gasesc medicinisti care au cont pe twitter.com. Ultimul twitter pe care-l scriu apare si pe blog in partea dreapta sus, sub “ultimul buzz!”.

Deci e vreun medicinist care are cont pe twitter?

Am scris acum ceva timp despre banii câstigaţi de un medic rezident. Probabil nici un medic specialist nu câstiga mai mult decât un senior developer. Tin minte că spunea un doctor, într-o scrisoare deschisă, că medicina e mai prost platită în România decât în tările din lumea a treia. Situaţia e destul de nasoală din acest punct de vedere pentru majoritatea doctorilor, însă nu-i plâng pentru că se descurcă din şpagă. Şpagă cu sens de bacşiş si nu de mită cum interpretează unii mai deştepţi.

Zic că ne merităm soarta pentru că studentul medicinist e prelungirea binelui pe pământ. El a dat la medicină pentru a face un bine populaţiei, pentru a salva omenirea, etc. dar în niciun caz pentru bani. Doamne fereşte medicul nu are nevoie de pampers pentru copil, se hraneşte cu aer şi oricum se îmbracă cu un halat, şi cum e mai toată ziua prin spital nu plăteşte nici întreţinere. Noi suntem aici pentru a face un bine si nu pentru a trai decent sau poate putin mai bine decât media că doar am pierdut 11-12 ani din viaţă pentru a învăţa meserie.

Dar când majoritatea studenţilor nu vor bani, au dat la medicină pentru a face un bine omenirii, cum poţi  ca minister să creşti salariile medicilor? Pe ei oricum nu-i interesează banii ci doar să fie omenirea lepădată de boli.

Orice absenţă la LP se recuperează cu o săptămână înainte de sesiune, aşa numita săptămână de recuperări. De obicei eu aveam liber în săptămână asta pentru că nu obişnuiesc să chiulesc de la lpuri.  Până acum  am recuperat vreo 2-3 lpuri iar procedura de recuperare e destul de simplă, vii cu lpul scris ţi-l semnează profesorul de lp, în cel mai bun caz, şi dacă are chef îţi mai pune 2-3 întrebări.

Din anul trei nu mai scriu deloc la facultate, nici la lpuri, nici la cursuri. Prefer să învăţ de pe xeroxuri, a nu se înţelege fotocopiatorul în sine. Acum vreo săptămână a trebuit să recuperez un lp la farmaco. Deci am luat lpul de la un coleg l-am copiat frumos cu mâna mea şi m-am dus la facultate. Am aşteptat în sală vreo 30-40 de minute împreună cu alţi colegi obraznici, timp în care fiecare ba mai scria la lp, ba cerea de la altii lp nr. X că doar nu ştie profa cum scrii tu, deci poţi prezenta lpul colegului fără nicio problemă. Într-un final vine o doamnă doctor care ia lpurile la rând şi le semnează. După ce-ţi semna lpul erai liber ca pasărea cerului.

Pentru ce am pierdut 2 ore? De ce nu mă lasa să intru în parţial cu o absenţă? Oricum lpul scris de mine l-am pierdut printre teancul de foii de prin birou şi nu cred că voi mai da vreodată peste el.  Urăsc să fac lucruri doar că trebuie făcute, lucruri redundante, chestii care nu folosesc nimănui la nimic.

Astazi trebuie sa recuperez un lp la farmaco insa dintr-o greseala am ajuns cu doua ore inainte. Cum cel mai bun loc de pierdut timpul e terasa La paispe, m-am incumetat si am urcat 14 etaje. Noroc de telefonul cu internet ca altfel ma urcam pe pereti.
In facultate e o liniste, un calm specific perioadei dinaintea furtunii. Holurile sunt aproape goale. Sunt tentant sa verific rezonanta holurilor insa ma abtin
Sorb din cafeaua proaspat rasnita si ma gandesc la primul examen.

Cam o zi, o zi jumătate maxim aş răspunde la întrebarea asta. Oricum eu folosesc telefonul destul de intens (pull emails o dată la 2 ore, twitter, etc) deci nu intru în categoria utilizatorului mediu. Ce se întâmplă cât rămâi fară baterie, sau mai bine spus cât nu mai ai nicio liniuţă, e o chestie destul de interesantă.

În general rămâi fără baterie exact atunci când aştepţi un telefon de la cineva, când trebuie să dai un telefon, etc, bineînţeles toate din cauza lui Murphy. Ce e mai ciudat e “comportamentul” telefonului mobil când simte că nu prea mai are baterie. E total ciudat şi pe dos. Când eşti deshidratat nu mai faci pipi aşa de mult, o chestie destul de simplă. Care însă nu se aplică telefoanelor mobile. Majoritatea încep să-ti bipaie din 10 în 10 minute, se aprinde ecranul, vibrează, fac pe dracu’ în patru să te anunţe că nu mai au baterie; dar nu o dată cum ar fi normal ci până rămân fără baterie. In loc să-şi pastreze bateria să poţi primi telefonul ăla odată, ele îşi consumă bateria mai repede. Da ştiu, poţi opri din setări chestia asta însă parcă îmi place să mă anunţe telefonul că nu mai are baterie dar nu din 10 în 10 minute, măcar o dată la 4-5 ore (dacă mai ţine atât bateria).

Până acum am observat că la Samsungul meu pe windows mobile îşi trece luminozitatea la minim îmediat cum a rămas fără liniuţe, ceea ce e o chestie destul de bună. Pe voi cât vă ţine bateria?

Sunt client Orange de vreo 5-6 ani şi în tot acest timp pot spune că experienţa mea cu ei este una pozitivă. Au fost situaţii când m-am enervat pe ei pentru diferite servicii nasoale sau mai ştiu eu ce întârzieri. Însă au fost şi situaţii când am cumpărat de la ei telefoane de mulţi bani la preturi mult mult mai mici. Ultima dat am cumparat un Samsung i600 la doar 160 de lei, un chilipir.

Acum ca mi-a început luna pot să văd exact cam ce primesc pentru banii pe care îi platesc. Abonamentul meu e de 3 + 5,5 + 1 + 2 = 11,5E adică vreo 50 de lei.

Eu zic că au unele oferte chiar foarte bune şi merită şi ei puţină indulgenţa. Nu-i aşa Alex?

În fiecare zi încerc să mă pun în locul doctorilor care ne servesc drept dascăli. E greu, chiar foarte greu, să reuşeşti să fii foarte bun în meseria asta.

Din punctul meu de vedere primul lucru esenţial pe care trebuie să-l faci pentru a urma drumul celor mai buni este să te eliberezi de frustrări.  Să încerci să te prezinţi în faţa studenţilor fără greutăţile de zi cu zi, fără cicatricele lăsate de sistemul medical, fără dorinţa de a demonstra cât de deştept eşti, etc. E un lucru mare să vezi un profesor care nu-ţi povesteşte cât de greu e la rezidenţiat, că dacă nu citeşti aia eşti un om mort, că seful lui face x, că el a realizat nu ştiu ce, etc si care să nu-ţi repete de n ori de-a lungul anului aceleaşi frustrări.

Eu unul nu ştiu dacă aş putea să las deoparte frustrările acumulate de-a lungul anilor în sistem. Însă cred că aş putea să nu repet aşa mult.

Am luat tot ce era de luat şi mă îndrept spre Galaţi. Am luat laptopul şi routerul pentru partidele nesfârşite de dota cu prietenii.  În câteva ore voi ajunge la destinaţie.

Profesor de curs…

• …mi-aş pune nişte semne de întrebare când văd că studenţii prezenţi se împuţinează cu cât timpul trece.
• …în niciun caz nu ăs preda lecţia uitându-mă pe pereţi.
• …aş vorbi tare ca să audă toată sala, în niciun caz cu 2-3 studenţi care au prins loc lângă mine.
• …aş încerca să fac nişte pauze atunci când predau, poate lumea nu poate să mă înţelegă.
• …aş încerca să fac cursul mai interactiv, să stimulez gândirea studentului.
• …aş fi încântat să raspund la întrebarile studenţilor.
• …aş încerca să fiu mai entuziast în ceea ce fac, să pun mai mult suflet.
• …cu siguranţă aş oferi cursul pe stick.
• …aş încercă să atrag interesul şi celui mai dezinteresat student.
• …nu aş accepta nici în ruptul capului să fie gălăgie în sală.
• …m-aş plimba printre studenţi în timpul cursului.