"Viaţa la medicină"

Dupa mai multe ore de fiziopatologie in care tot am invatat diferite teste/analize care se fac prin spitale, am facut o vizita la laboratorul de biochimie. Dupa ce am invatat in facultatea asta ma asteptam la o sala mare plina de oameni care faceau analizele cu diferiti reactivi.

Ei bine supriza a fost destul de mare. O sala micuta in care erau doi monstrii controlati de niste computere care faceau analizele pe banda rulanta. O doamna in varsta  a incercat sa ne explice ce se intampla pe acolo insa nu mi-a dat impresia ca stie prea multe. Sincer nici nu prea trebuia sa stie pentru ca aparatele respective faceau totul. Pur si simplu se alimentau cu reactivi automat, faceau reactia, citeau rezultatul, etc.

Acum ca am vazut acest lucru ma gandesc la orele pierdute invatatand pentru examenul de LP pt biochimie si fiziologie anul I. Poate profesorii isi dau seama si nu ne mai pun sa invatam zeci de reactivi, zeci de reactii, total inutile unui student la medicina.

Dupa ce te intorci din mini vacanta de 1 mai, ai timp o saptamana sa-ti revii din petreceri si sa te pregatesti pentru Targul International de Cariere in Medicina – MedPharmCarrers. Targul se desfasoara in perioada 8-9 mai in incinta UMF “Carol Davila” iar intrarea este libera

Nu esti student la medicina? Nu-i nimic pentru ca targul se adreseaza si medicilor, asistentelor medicale, farmacistilor, fizioterapeutilor, etc.

Eu  voi trece pe acolo Vineri intre orele 11-18 insa daca nu poti trece atunci, targul e deschis si sambata intre orele 10-16. Daca vrei mai multe informatii le gasesti aici.

De ce oare studenţii la medicină simt nevoia să-şi facă bloguri prin care să elibereze informaţii medicale populaţiei? Ce rost are un blog în care jumătate din posturi sunt despre viaţa ta si jumatate despre diferite boli? Văd că se inmulţesc astfel de bloguri si nu prea le înţeleg logica autorilor.

Ce ar fi să mă apuc acum să scriu despre hepatita B, gonoree, ulcer gastric, etc? Chiar nu mi se pare lumea într-un total întuneric informaţional încât să mă apuc să scriu despre diferite boli pentru a o lumina.

Bătrânii din facultate nu sunt ceva nou, nu au apărut în anul meu şi nici nu au incetat să apară atunci. Toată lumea ştie că medicina e o facultatea grea nu doar prin materiile predate ci şi prin timpul pe care ţi-l mănâncă. Iar mulţi ar spune că un om la 40 de ani care face acest sacrificiu, de a face medicina la vârsta asta, e de apreciat. Ei bine eu nu sunt de această părere. Nu văd nimic de apreciat la un om de 40 de ani care face facultate de medicină. În general apreciez oamenii care fac ceva pentru societate nu care aleargă după unele vise ale tinereţii.

În general oamenii la 40 de ani au familie cu copil/copii şi serviciu spre deosebire  de noi, tinerii. Iar orice copil, soţ/soţie are nevoie de un timp pe care să i-l acorzi. Să mai vorbesc despre timpul pe care trebuie să-l aloci serviciului?  În general oamenii care fac facultatea de medicină vin din sistemul medical şi au frustarea că un medic (care în concepţia lor e mai prost decât ei) îi da ordine. Şi uite aşa vine ambiţia de a face medicina ,de aajunge acolo unde cred ei că e locul lor. Să mai vorbesc că, în general, oamenii de 40 de ani trebuie să depună un efort mult mult mai mare de a învăţa aceleaşi chestii pe care le învaţă un tânar de 20 de ani? Faci medicina, ai soţ/soţie + copil şi pe deasupra te duci la serviciu şi ca bonus trebuie să şi dormi. Din punctul meu de vedere cele trei capitole nu pot fi la acelaşi nivel, ori îti ignori familia, ori nu prea faci nimic la serviciu (mai şi chiuleşti), ori faci medicina cu bani (şi nu, aştia nu sunt bani de taxă).

Ei bine aşa ajungi să te întrebi: Oare sunt prea bătrân pentru medicină? Eu unul nu sunt în stare să răspund la această întrebare pentru nimeni însă un om de 40 de ani ar trebui să ştie mai bine că dacă alergi după vise nu întotdeaună te vei simţi satisfăcut.

Un mic dar interesant mulaj primit de grupa mea de la asistenta noastra de la semiologie.