"Viaţa la medicină"

Cateva stagii prin care am trecut:

Urologie (Fundeni) – Stagiu frumos, relaxant. Profesorii, chirurgi, sunt foarte de treaba. Unele cursuri sunt decente alte sunt asa si asa. Examenul e scris: 3 subiecte. Nu e foarte greu iar notele sunt mari spre foarte mari. Sunt foarte interesante operatiile interventionale.

Nefrologie (Fundeni) – Sincer mi-a placut mai mult decat urologia insa se stie ca eu admir mai mult specialitatile interniste. Nu se face prezenta iar daca ai ghinionul sa dai peste un doctor ocupat poti sa stai acasa tot stagiul. Cursurile domnului Voiculescu sunt mai mult cursuri despre viata, atitudine, motivatie, etc. Mi-a placut foarte mult cum ne-a vorbit. E ceva rar sa vezi un profesor doctor care-ti prezinta cursul, in general asistentii fac toata treaba si profesorul vine doar la examen. Celelalte cursuri au fost decente, unele chiar bune. Examenul a fost oral: 3 subiecte. Notele au fost foarte mari.

Diabet Cantacuzino – Stagiu scurt, 1 saptamana, 1 credit Cursurile foarte foarte bune, in special doamna Tinu mi-a placut, probabil ca a si nimerit pe domeniul cel mai interesant: tratamentul. Nu am facut practica ci doar cursuri de 3 ore. Examenul a fost scris: grile cu raspunsuri multiple.

Observ cu stupoare că majoritatea studenților la medicină sunt niște plângăcioși. Toată ziua nu fac altceva decât să se vaite.

Până acum mă gândeam că acest lucru e valabil doar la studenții boboci. Însă am văzut acum ceva zile o studentă de anul 5 care se văicărea penibil în fața unei alte studente de anul 6: Vai, da` cum e la stagiul ala? Vai, da` te pică profa daca nu știi nu stiu ce rahat? Vai, dar dacă citesc cursurile sunt de ajuns? Vai, dar cum e la examen? Pică mult? Vai, dar dacă nu stiu ce e X mă pică? balblablaalb M-am abținut să nu îi spun vreo două…

Ce așteptari să ai de la un astfel de medic? Chiar așa de mult contează notele? Las-o-n spanac dacă și în anul 5 îmi tremura chiloții în fața unui examen atunci e clar ca mi-am greșit cariera.  Îmi place să văd mediciniști relaxați care văd dincolo de examen, dincolo de note…

Anul acesta suntem obligaţi să facem o materie opţională. Lucru care în teorie sună foarte bine. Studentul poate să înveţe chestii care îi plac. Însă cum la noi e o diferenţă imensă între teorie şi practică lucrurile nu stau atât de frumos.

Am avut de ales între:

• Biochimie clinică: Trebuia să te înscrii încă din primul semestru pe o lista aflată la secretariatul catedrei de biochimie. Zilele trecute se zvonea că lista ar fi plină deci nu mai poţi să faci biochimia. Zic se zvonea pentru că mă îndoiesc că nu vei putea da examen dacă te duci la cursuri.
• Istoria medicinei: S-a făcut un fel de listă de prezentă/înscriere la primul curs. Despre curs nu pot să zic decât că e super plictisitor.  Pentru cine vrea cursurile poate să caute pe google “Istoria medicinei”.
• Anatomie clinică: Cursul s-a facut în primul semestru. În primele săptămâni, dacă nu cumva luni, de şcoală s-a ştiut că opţionalul e opţional adică putem să nu mergem la niciun curs Nu că aş fi fost fan anatomie clinică.

S-a terminat şi lista minunată plină de materii super interesante. Cam scurtă dacă o priveşti din punctul meu de vedere. Anatomia clinică a fost, istoria medicinei prezintă nişte informaţii deloc interesante iar biochimia e vineri de la ora 16:00.  Din lipsă de chef pentru facultate vineri de la 16:00 la 18:00 am ales să fac cursul de istoria medicinei.

Din păcate nu pot să asist la curs pentru că adorm instant, proful respectiv e mai tare decât doua somnifere luate odată.

Am făcut greşeala, săptămâna trecută, să mă duc la cursul de istoria medicinei. Bineînţeles că nici toată cofeina din lume nu m-a putut ţine atent la curs. Poate am o problemă cu profesorii bătrâni care au rămas pe aceleaşi vechi metode pedagogice.

Ce am înţeles eu de la acest curs:  egiptenii, grecii, chinezii, indienii, etc operau, faceau anestezii ciudate, aveau forme farmaceutice, câte şi mai câte pe când geto-dacii faceau foc cu planta de canabis şi apoi stăteau în jurul focului inhaland fumul.

Şi ne mai miram de ce am ajuns aşa…

Cam o zi, o zi jumătate maxim aş răspunde la întrebarea asta. Oricum eu folosesc telefonul destul de intens (pull emails o dată la 2 ore, twitter, etc) deci nu intru în categoria utilizatorului mediu. Ce se întâmplă cât rămâi fară baterie, sau mai bine spus cât nu mai ai nicio liniuţă, e o chestie destul de interesantă.

În general rămâi fără baterie exact atunci când aştepţi un telefon de la cineva, când trebuie să dai un telefon, etc, bineînţeles toate din cauza lui Murphy. Ce e mai ciudat e “comportamentul” telefonului mobil când simte că nu prea mai are baterie. E total ciudat şi pe dos. Când eşti deshidratat nu mai faci pipi aşa de mult, o chestie destul de simplă. Care însă nu se aplică telefoanelor mobile. Majoritatea încep să-ti bipaie din 10 în 10 minute, se aprinde ecranul, vibrează, fac pe dracu’ în patru să te anunţe că nu mai au baterie; dar nu o dată cum ar fi normal ci până rămân fără baterie. In loc să-şi pastreze bateria să poţi primi telefonul ăla odată, ele îşi consumă bateria mai repede. Da ştiu, poţi opri din setări chestia asta însă parcă îmi place să mă anunţe telefonul că nu mai are baterie dar nu din 10 în 10 minute, măcar o dată la 4-5 ore (dacă mai ţine atât bateria).

Până acum am observat că la Samsungul meu pe windows mobile îşi trece luminozitatea la minim îmediat cum a rămas fără liniuţe, ceea ce e o chestie destul de bună. Pe voi cât vă ţine bateria?

Acum vreo cateva saptamani am dat o lucrare la farmacologie la care am invatat vreo cateva ore. De fapt am citit pana la pagina 100 din cartea de farmacologie. Bineinteles ca m-am dus sa dau lucrare cu mai bine de jumatate de materie necitita iar celalta jumatate lecturata.

Bineinteles ca am ajuns acolo si mi-au picat aproape toate grilele din materia pe care nu am citit-o.  Insa m-am descurcat lejer si am facut niste asociatii de litere si asa mai departe si am completat grila. A B D B A  C  si asa mai departe, chiar nu mi-a fost rusine sa completez grila la nimereala. Ba chiar m-am amuzat cu gandul la profesor si la starea lui de spirit cand imi va citi aberatiile. Acum am aflat ca aceasta lucrare nu conteaza la nimic, nici macar nu stiu daca se corecteaza. Doar trebuia sa fiu prezent pentru a putea intra in partial. Deci pot spune ca rezultatul la aceasta lucrare este scris cu verde, deci unul pozitiv

Pana la urma de ce se mai da aceasta lucrare? S-a pierdut o ora de LP, a stresat un numar considerabil de studenti, etc cu ce scop?

Sunt client Orange de vreo 5-6 ani şi în tot acest timp pot spune că experienţa mea cu ei este una pozitivă. Au fost situaţii când m-am enervat pe ei pentru diferite servicii nasoale sau mai ştiu eu ce întârzieri. Însă au fost şi situaţii când am cumpărat de la ei telefoane de mulţi bani la preturi mult mult mai mici. Ultima dat am cumparat un Samsung i600 la doar 160 de lei, un chilipir.

Acum ca mi-a început luna pot să văd exact cam ce primesc pentru banii pe care îi platesc. Abonamentul meu e de 3 + 5,5 + 1 + 2 = 11,5E adică vreo 50 de lei.

Eu zic că au unele oferte chiar foarte bune şi merită şi ei puţină indulgenţa. Nu-i aşa Alex?

Am trecut astăzi prin Iaşi pe înserate şi am văzut Universitatea de Medicină şi Farmacie Iaşi. Trebuie sa recunosc “cu mâna pe inimă” ca e mai frumoasă şi mai impunătoare decât cea din Bucureşti.

Mă gândesc acum la TransMed că e o idee destul de bună. E interesant ca studenţii să cunoască mai bine cât mai multe UMFuri din ţară.

În ultimele două vacanţe de vară am făcut practică la Spitalul judeţean din Galaţi, cel mai mare spital din oraş. Acolo am făcut injecţii, am recoltat sânge, am pus perfuzii, în general am făcut treabă de asistentă.

Până să ajung în anul 3 mă gândeam că acele condiţii din spital sunt omniprezente în toată ţara. Ma refer în principal la lipsa materialului cu care să-ţi faci treaba. Pacienţii erau nevoiţi să-şi aducă branule, leucoplast, uneori chiar medicamente. Erau unele zile când abia aveam vată pentru a opri sângerarea după o recoltare. Nu mai vorbesc de spirt, etc. In tot spitalul nu exista un endoscop, pentru ca unicul endoscop care era foarte bătrân s-a stricat iar cum bani nu erau…

În anul 3 am intrat într-un spital bucureştean (Sf. Pantelimon) şi am văzut total alte condiţii. Toată aparatura medicala este relativ noua, moderna, sunt foarte multe EKGuri, ecografe. Paturile de spital sunt moderne, nu se compară cu cele din Galaţi. Asistentele au cam tot ce au nevoie pentru a-şi face treaba. Doctorii beneficează de imagistică performantă. Ce să mai e o plăcere să lucrezi într-un astfel de mediu unde nu trebuie să-ti faci grijă dacă mai sunt sau nu fiole eprubete pentru recoltare.

A trebuit să aştept până în anul 3 să văd materia care nu-mi cere să învăţ analize de laborator pe de rost. Dacă îmi aduc aminte în primul an la biochimie domnul doctor asistent nu ne-a cerut la examen sa facem experimente însă le faceam în timpul orelor de LP.

În schimb am rămas cu amintiri triste despre materii unde a trebuit să învăţ o mulţime de porcării. Se pun 0.2mg de oxalat de calciu peste 10mg de lapte dupa care se lasa 10 min apoi se strecoara urmand ca apoi sa observi nu stiu ce cristale pe hartia de filtru, balbalbalbablalba. Chestii pe care le-am învăţat cu o seară înainte de examen şi le-am uitat la 5 minute după. (Pe cei care sunt mai sfinţi decât papa si mai deştepţi decât Einstein îi anunţ ca experimentul de mai sus e unul fictiv)

La fiziopatologie învăţam cam toate testele paraclinice, momentan învăţam despre testele de coagulare, însă în niciun caz nu ne predă nimeni despre tehnici de laborator ci despre ce semnificaţie are acel test, valori normale, valori modificate-> cauze.