"Viaţa la medicină"

Am fost azi să recuperez un lp la embrio şi pot să spun că holurile sunt pline de studenţi stresaţi. Cei de anul întâi aşteptau pentru un examen şi mai că leşinau. Corelând acest fapt cu discuţia auzită, întâmplător, în metrou între o studentă la medicină (anul întâi) şi o elevă (clasa a 12a) unde studenta îi povestea toate miturile urbane despre examenele la biochimie şi anatomie: “Poţi să înveţi câte cărţi vrei tu că la anatomie tot poţi să pici”, “La biochimie e groaznic, se pică pe capete” mici fragmente ce îmi vin acum în minte.

Ei bine eu mă întreb cum poţi să crezi aceste mituri urbane? Chiar crezi ca dacă înveţi şi ştii poţi să pici la vreun examen? Probabil aceste mituri au fost lansate de cei mai puţin dotaţi.

E greu, nu zic că nu, însă la UMF nu e iadul pe pământ.

Astăzi am dat examenul la Pedagogie şi pot să spun că a fost lejer, exact aşa cum mă aşteptam. Mi-am făcut tema, cele 26 de cerinţe, iar cursurile le-am citit foarte superficial.

Mai demult vă povesteam că acest curs se desfăşoară într-o “debara” a Facultăţii de Medicină Dentară, ei bine astăzi am dat examenul tot acolo şi pot să spun că am fost cam 150-200 studenţi. Bineînţeles că nu am intrat toţi odată, ci se intra până se umpleau locurile în bănci apoi se aştepta.

Norocul meu a fost că am intrat tura a doua şi că examenul a constat în 20 de grile. S-a putut vorbi şi pot să vă spun că mi-a plăcut de profesor. Acum să vedem nota

Săptămâna viitoare va avea loc ultimul curs de virusologie. Doamna doctor Simona Ruţă ne-a prezentat materia într-un mod logic. Am fost la vreo 5-6 “şedinţe” si pot sa spun ca mi-au plăcut foarte mult. Primele cursuri sunt mai fade, însă materia devine interesantă pe parcurs. Am observat că e probabil singura dată când ne-au fost prezentate descoperirile de moment. Infomaţia era actualizată, ceea ce mi-a plăcut.

Până una alta am auzit că examenul e naşpa şi se pică la greu. Sper să fie doar un mit urban, până la urma sunt doar 2 credite

Mari au fost emoţiile primului colocviu la anatomie susţinut de mine. Acum dupa un an de facultate privesc primul colocviu de anatomie din anul doi cu o oarecare superficialitate.

Acelasi examen care nu conteaza prea mult la nota finala. Citesti putin, scrii si mai puţin şi apoi te distrezi la maxim ca doar ai scapat de colocviu.

Nu ştiu cum e pe la alte facultăţi dar aici, la medicină, majoritatea asistenţilor sunt foarte tineri. Un mare avantaj în favoarea noastră, aţi putea spune, pentru că ne înţeleg,etc,etc.

Privind lucrurile supreficial şi eu mă gândesc la acelaşi lucru. Însă mă întreb câţi dintre ei sunt pasionaţi de învăţământ şi câţi fac asta doar că au nevoie de bani. Câţi dintre ei sunt medici rezidenţi? Din ce ştiu eu majoritatea sunt medici rezidenţi dar exită posibilitatea ca printre ei să fie şi câţiva care nu au luat acest examen. Cum pot eu ca student să respect pe cineva care nu a reuşit să treacă de acest examen? Practic acest rezidenţiat e primul test adevărat din viaţa unui doctor.

E adevărat că anul acesta am noroc de nişte asistenţi foarte tineri şi din fericire toţi sunt medicini rezidenţi şi majoritatea sunt foarte dornici să te înveţe lucruri noi. Să fie acest doar norocul meu sau aşa sunt toţi asistenţii?

Se apropie cel mai important examen pentru mulţi dintre viitorii medicinişti. 2 zile în care fiecare se mai uită peste materie. 2 zile în care emoţiile ating cote maxime. Dacă vă gândiţi că sunt doar 2,62 candidaţi pe un loc la buget o parte din emoţii mai pot dispărea. Sfatul meu e să nu vă bucure prea mult concurenţa asta aşa de mică pentru că nu veţi şti niciodată cât de bine sunt pregătiţi ceilalţi candidaţi. Aşadar baftă la examenul de admitere şi mâine lasaţi-o mai uşor cu învăţatul.

Dacă ai restanţe sau absenţe la unele examene, în toamnă nu poţi da măriri. Deci măriri în toamna pot da doar cei care în momentul de faţă sunt integralişti.

Probabil cel mai important examen din anul întâi este acest examen de anatomie. Iată în ce a constat:

Pe la ora 9:20 am intrat la embriologie unde trebuia să recunosc o lamă la microscop (desen+legendă) şi să raspund la diferite întrebari de embriologie. După ce am terminat toţi, am ajuns în sala de disecţie unde cadavrele erau pregatite. Aveai de recunoscut 30 de elemente:4 elemente pe craniu, 10-14 pe cadavru, 5-6 pe inimă şi plămâni, 5-6 pe secţiuni de gât şi torace, 2 pe radiografii. Bineînţeles că trebuia să recunoşti minim 15-16 ca să treci mai departe. După ce termina toată lumea se intra la oral în grupuri de câte 3. Trageai 3 subiecte, câte unul din fiecare categorie, după care aveai un timp de 10-15 min să te gândeşti. În asta constă un examen de anatomie la UMF Bucureşti.

Examenul practic de anatomie (cel cu recunoscut 30 de element) este pus cam aiurea în aceeaşi zi cu examenul de curs. E mai bine la celelalte materii unde dai examenul practic cu 1-2 săptămâni înainte. Cel puţin dacă nu iei practicul nu te mai chinui să înveţi pentru curs.

Gata şi cu anato. Am tras 3 subiecte dintre care 2 nu le citisem pentru că am zis că nu îmi pică mie aşa ceva. Am improvizat pe parcurs şi a ieşit acceptabil.

Am să scriu un post mai lung despre examenul la anatomie însă acum sunt obosit, sunt plecat de la ora 8 de acasă pâna acum(ora 23). Examenul a ţinut de la ora 8 până la ora 18.

 Încă puţin…

03:30 şi nu pot să dorm. Am o oră şi ceva de când mă chinui să dorm dar nu pot. Aştept acum să se facă dimineaţă şi să plec la examen. Nu mai încerc să mă culc, voi citi ceva pentru anato.