"Viaţa la medicină"

De obicei cand te mariti iti schimbi numele de familie sau il pastrezi pe al tau si il adaugi pe al sotului.

Ei bine o mare parte dintre absolventii acestei facultati s-au maritat cu meseria de doctor. Fereasca sfantul sa te duci in spital sa-l cauti pe Domnul Popescu ca imediat iti primesti portia de urecheat: “Poate Domnul doctor Popescu.” E un fel de blasfemie sa te adresezi unui doctor normal… Trebuie neaparat sa folosesti apelativul doctor. Fereasca sfantul sa nimeresti intr-un spital universitar si sa-l cauti pe domnul doctor Ionescu ca iar iti primesti portia de urecheat: Domnul profesor Ionescu…

Chestia asta e specifica in general doctorilor si profesorilor ca in rest eu nu am vazut pe nimeni sa se prezinte “inginer Gheorghe Ion” sau sa te duci intr-o uzina sa primesti corecturi din partea muncitorilor: Domnul inginer Gheorghe! Ce sa mai vorbesc de Mihai economistul…

Dezinteresul unor pacienti pentru propria conditie ma face sa raman cu gura casca. E incredibil cat de superficiali pot fi unii.
Dezinteresul doctorilor pentru informarea completa si corecta a pacientiilor e la fel de incredibil.

Pana la urma e o chestie de genul… daca tie nu-ti pasa de ce mi-ar pasa mie? Pana la urma chestia asta se perpetueaza ca bulgarele de zapada. Cineva trebuie sa faca un pas s-a rupa acest lant al slabiciunilor. E incredibil ca un pacient cu o tumora rectala sa sufere 2 interventii chirurgicale din care una pentru anus contra naturii si sa nu stie ca formatiunea lui rectala e maligna. WTF? In 2 saptamani se prezenta la chimioterapie.

Tind sa cred ca doctorii sunt vinovati pentru aceasta situatie. Din punctul meu de vedere pacientii ar trebui informati despre ce li se intampla.

După cum știți am trăit să ajung și în anul IV.  Unii dintre voi poate știu ca anul IV este primul an de clinic, ceea ce înseamnă stagii. Poate voi explica într-un viitor post ce înseamnă un stagiu…

Nu o dată s-a întâmplat ca doctorii cu care facem acest stagiu să ne întrebe ceva de genul: “Ați făcut stagiul de X?”, unde X e diferit de chirurgie, înainte chirurgia se făcea în anul III. Acum vine partea pe care nu o înțeleg, cum poți întreba un student în anul IV în luna octombrie dacă a mai făcut alt stagiu? E chiar așa de greu sa treci puțin cuvintele prin filtrul gândirii?

E ciudat cum uneori rutina e mai presus de actul conștient.

Două chestii adevărăte auzite în contexte diferite:

• Medicul trebuie sa trateze pacientul si nu boala
• Medicul mai experimentat e mai bun

Dacă teoretic nu tratezi boala ci pacientul atunci nu prea ai cum să acumulezi experienţă. Cam ciudat cu vorbele astea…

Am scris acum ceva timp despre banii câstigaţi de un medic rezident. Probabil nici un medic specialist nu câstiga mai mult decât un senior developer. Tin minte că spunea un doctor, într-o scrisoare deschisă, că medicina e mai prost platită în România decât în tările din lumea a treia. Situaţia e destul de nasoală din acest punct de vedere pentru majoritatea doctorilor, însă nu-i plâng pentru că se descurcă din şpagă. Şpagă cu sens de bacşiş si nu de mită cum interpretează unii mai deştepţi.

Zic că ne merităm soarta pentru că studentul medicinist e prelungirea binelui pe pământ. El a dat la medicină pentru a face un bine populaţiei, pentru a salva omenirea, etc. dar în niciun caz pentru bani. Doamne fereşte medicul nu are nevoie de pampers pentru copil, se hraneşte cu aer şi oricum se îmbracă cu un halat, şi cum e mai toată ziua prin spital nu plăteşte nici întreţinere. Noi suntem aici pentru a face un bine si nu pentru a trai decent sau poate putin mai bine decât media că doar am pierdut 11-12 ani din viaţă pentru a învăţa meserie.

Dar când majoritatea studenţilor nu vor bani, au dat la medicină pentru a face un bine omenirii, cum poţi  ca minister să creşti salariile medicilor? Pe ei oricum nu-i interesează banii ci doar să fie omenirea lepădată de boli.