"Viaţa la medicină"

De multe ori se intampla sa primesti diferite recomandari despre o clinica si sa te duci acolo cu sperantele ridicate sau coborate, in functie de recomandare, si dupa ce dai peste un doctor sa-ti dai seama ca asteptarile tale nu au fost implinite.

Chirurgie la Bagdasar! Cand am auzit asta, stiam ca vom freca menta, vom sprijini peretii, vom sta la o cafea proasta de la automat, etc.  Sincer sa fiu cam asta se intampla cu o parte din grupe care nu au avut norocul nostru. Noi insa am dat peste un doctor care vorbeste cu noi in fiecare zi cate 1-3 ore. Discutam cazuri, pacienti, tehnici operatorii, ne da de citit, ne pune sa facem prezentari, etc. Nici nu mai stiu cand s-a mai instamplat asta vreodata…

Ei si uite asa chirurgia la Bagdasar nu mai inseamna cafele, sprijinit peretii, etc. Cel putin nu pentru mine. Dar sunt sigur ca vestea va ramane neschimbata: “Daca faci chirurgie la Bagdasar vei sta degeaba” pentru ca uneori cu o floare nu se face primavara.

Sunt curios daca maine se vor face ceva mistouri pe motiv ca ” Ahh… grupa 69 ”

Pana acum toti chirurgii au facut aluzii la grupa noastra. Lucru ce nu se aplica si pentru asistentii de la specializarile medicale.

Curios, nu?  Defapt se stie ca chirugii sunt mai glumeti

Cateva stagii prin care am trecut:

Urologie (Fundeni) – Stagiu frumos, relaxant. Profesorii, chirurgi, sunt foarte de treaba. Unele cursuri sunt decente alte sunt asa si asa. Examenul e scris: 3 subiecte. Nu e foarte greu iar notele sunt mari spre foarte mari. Sunt foarte interesante operatiile interventionale.

Nefrologie (Fundeni) – Sincer mi-a placut mai mult decat urologia insa se stie ca eu admir mai mult specialitatile interniste. Nu se face prezenta iar daca ai ghinionul sa dai peste un doctor ocupat poti sa stai acasa tot stagiul. Cursurile domnului Voiculescu sunt mai mult cursuri despre viata, atitudine, motivatie, etc. Mi-a placut foarte mult cum ne-a vorbit. E ceva rar sa vezi un profesor doctor care-ti prezinta cursul, in general asistentii fac toata treaba si profesorul vine doar la examen. Celelalte cursuri au fost decente, unele chiar bune. Examenul a fost oral: 3 subiecte. Notele au fost foarte mari.

Diabet Cantacuzino – Stagiu scurt, 1 saptamana, 1 credit Cursurile foarte foarte bune, in special doamna Tinu mi-a placut, probabil ca a si nimerit pe domeniul cel mai interesant: tratamentul. Nu am facut practica ci doar cursuri de 3 ore. Examenul a fost scris: grile cu raspunsuri multiple.

Sa fii asistent universitar in anii clinici nu e deloc usor. Practic ai doua joburi care se suprapun. Ce dracu sa fac prima data? Salvez bolnavul sau invat studentii?

Cam la fiecare stagiu o grupa are norocul sa dea peste un asistent care se joaca de-a pitita cu ei. Pur si simplu omul respectiv nu are timp sau chef sa stea de vorba cu studentii. Altii iti dau o sarcina de genul: Vorbeste cu pacientul din patul 5 si ei pleaca… daca ai noroc se mai intorc in ziua respectiva daca nu… stai si tu de vorba cu bolnavul si apoi sprijini peretii.

Sincer ii inteleg perfect pe doctorii respectivi… E greu sa imbini doua joburi. Insa ce nu inteleg eu este de ce dracu si-au luat al doilea job daca nu-l pot duce pana la capat? Ii obliga cineva sa fie asistenti universitari? Ii trage cineva de maneca daca sunt doar simpli doctorii?

Dragi viitori colegi… de ce ati intrat in invatamant daca nu aveti chef sau timp pentru studentii?

Din auzite reumatologia la spitalul Sf. Maria e o crima de om. Aprope orice student la medicina in Bucuresti iti va spune chestia asta. E drept ca 120 de grile in 120 de min nu reprezinta un examen usor.

Stagiul in sine nu e foarte greu. La 8:30 incepe cu un curs mai mult sau mai putin interesant urmand apoi stagiul propriu-zis pana la 13:30, atunci trebuie sa te semnezi. In functie de asistent poti sa ai norocul sa te tina si pana la 14-15:00.  Noi sincer am nimerit la un asistent care nu prea avea timp de noi. Insa cand il prindeam aveam niste discutii destul de interesante. Stagiul nu e foarte spectaculos… foarte multe poliartrite cu sau fara deformari.

Cursurile sunt pe net si sunt destul de bune. Eu am invatat pentru examen doar din cursurile (ppturi) de pe net. Cartea oferita de profesori drept prim material pentru studiu este o gluma proasta la adresa studentului. Pe langa faptul ca are 670 de pagini e scrisa intr-un mod destul de ciudat. Am citit lupusul si osteoporoza din carte si am simtit cum incep sa ma urc pe pereti.  Cursul incepe la 8:30 si e decent in general. Doamna doctor Andra Balanescu a tinut niste cursuri foarte bune din punctul meu de vedere.

Examenul, dupa cum a spus, consta in 120 de grile (complement simplu, multiplu si asocieri) ce trebuie facute in 120 de minute. Spre surprinderea mea profii au fost foarte punctuali. Am inceput exact la ora 15:00 si am terminat la ora 17:00 fara niciun minut intarziere. Grilele au fost  decente spre grele si foarte grele. Din ce am inteles de la asistenti dificultatea grilelor difera in functie de impresia pe care o lasa seria asupra doamnei profesor Ruxandra Ionescu.

In timpul stagiului puteai sa prezinti un caz clinic in fata studentilor si a profesorilor. Facand acest lucru scapai de examenul practic.  Bineinteles ca au fost doar vreo 40 de locuri pentru aceste prezentari. Cum toata lumea dorea sa nu mai dea examen practic… va dati seama ce discutii au iesit?  O chestie neplacuta din partea unei catedre atat de inclinata catre studenti.

Per total am ramas cu o impresie pozitiva despre catedra de reumatologie de la Sf. Maria.

Vorba unui coleg: “Dupa stagiul asta intelegem si noi ce tot vorbesc aia din House”

De obicei cand te mariti iti schimbi numele de familie sau il pastrezi pe al tau si il adaugi pe al sotului.

Ei bine o mare parte dintre absolventii acestei facultati s-au maritat cu meseria de doctor. Fereasca sfantul sa te duci in spital sa-l cauti pe Domnul Popescu ca imediat iti primesti portia de urecheat: “Poate Domnul doctor Popescu.” E un fel de blasfemie sa te adresezi unui doctor normal… Trebuie neaparat sa folosesti apelativul doctor. Fereasca sfantul sa nimeresti intr-un spital universitar si sa-l cauti pe domnul doctor Ionescu ca iar iti primesti portia de urecheat: Domnul profesor Ionescu…

Chestia asta e specifica in general doctorilor si profesorilor ca in rest eu nu am vazut pe nimeni sa se prezinte “inginer Gheorghe Ion” sau sa te duci intr-o uzina sa primesti corecturi din partea muncitorilor: Domnul inginer Gheorghe! Ce sa mai vorbesc de Mihai economistul…

Dezinteresul unor pacienti pentru propria conditie ma face sa raman cu gura casca. E incredibil cat de superficiali pot fi unii.
Dezinteresul doctorilor pentru informarea completa si corecta a pacientiilor e la fel de incredibil.

Pana la urma e o chestie de genul… daca tie nu-ti pasa de ce mi-ar pasa mie? Pana la urma chestia asta se perpetueaza ca bulgarele de zapada. Cineva trebuie sa faca un pas s-a rupa acest lant al slabiciunilor. E incredibil ca un pacient cu o tumora rectala sa sufere 2 interventii chirurgicale din care una pentru anus contra naturii si sa nu stie ca formatiunea lui rectala e maligna. WTF? In 2 saptamani se prezenta la chimioterapie.

Tind sa cred ca doctorii sunt vinovati pentru aceasta situatie. Din punctul meu de vedere pacientii ar trebui informati despre ce li se intampla.

După cum știți am trăit să ajung și în anul IV.  Unii dintre voi poate știu ca anul IV este primul an de clinic, ceea ce înseamnă stagii. Poate voi explica într-un viitor post ce înseamnă un stagiu…

Nu o dată s-a întâmplat ca doctorii cu care facem acest stagiu să ne întrebe ceva de genul: “Ați făcut stagiul de X?”, unde X e diferit de chirurgie, înainte chirurgia se făcea în anul III. Acum vine partea pe care nu o înțeleg, cum poți întreba un student în anul IV în luna octombrie dacă a mai făcut alt stagiu? E chiar așa de greu sa treci puțin cuvintele prin filtrul gândirii?

E ciudat cum uneori rutina e mai presus de actul conștient.

Două chestii adevărăte auzite în contexte diferite:

• Medicul trebuie sa trateze pacientul si nu boala
• Medicul mai experimentat e mai bun

Dacă teoretic nu tratezi boala ci pacientul atunci nu prea ai cum să acumulezi experienţă. Cam ciudat cu vorbele astea…

Am scris acum ceva timp despre banii câstigaţi de un medic rezident. Probabil nici un medic specialist nu câstiga mai mult decât un senior developer. Tin minte că spunea un doctor, într-o scrisoare deschisă, că medicina e mai prost platită în România decât în tările din lumea a treia. Situaţia e destul de nasoală din acest punct de vedere pentru majoritatea doctorilor, însă nu-i plâng pentru că se descurcă din şpagă. Şpagă cu sens de bacşiş si nu de mită cum interpretează unii mai deştepţi.

Zic că ne merităm soarta pentru că studentul medicinist e prelungirea binelui pe pământ. El a dat la medicină pentru a face un bine populaţiei, pentru a salva omenirea, etc. dar în niciun caz pentru bani. Doamne fereşte medicul nu are nevoie de pampers pentru copil, se hraneşte cu aer şi oricum se îmbracă cu un halat, şi cum e mai toată ziua prin spital nu plăteşte nici întreţinere. Noi suntem aici pentru a face un bine si nu pentru a trai decent sau poate putin mai bine decât media că doar am pierdut 11-12 ani din viaţă pentru a învăţa meserie.

Dar când majoritatea studenţilor nu vor bani, au dat la medicină pentru a face un bine omenirii, cum poţi  ca minister să creşti salariile medicilor? Pe ei oricum nu-i interesează banii ci doar să fie omenirea lepădată de boli.