"Viaţa la medicină"

Nu pot să vă spun cât de mult mă bucur că a venit primăvara. Soarele e sus şi străluceşte aşa de frumos încât îmi vine să stau numai afară.

O dată cu primăvara au răsărit minunatele şi mult iubitele şantiere din Bucureşti. Cum era de aşteptat a răsărit unul şi pe strada mea, schimbă bordurile(noroc cu Videanu altfel ne faceam veacu cu bordurile vechi) şi fac nişte locuri de parcare. Acum nu ar fi o problema bordura aia noua însă astept să văd daca vor face alt trotuar pentru că pe cel vechi l-au stricat cu utilajele lor.

Acum nu pot să deschid nici măcar geamu fără cântecul  noilor cântători, pickhammerele. Aştept cu nerăbdare să văd ce lasă în urmă acest şantier, până acum văd doar bordurile frumos puse şi foarte mult praf.

Cam aşa se intitula un thread de pe un anumit forum însă nu am avut niciodată curiozitatea să citesc vreun post.

Ei bine în seara asta am simţit cum acest oraş îmi sugea pofta de viaţă. Poate din cauza liniştii apăsătoare de pe străzi îmi veneau în minte tot felul de gânduri cum ar fi:

• Vorbele asistentului de fizio care ne povestea cum el a văzut un plămân “murdar”, mai ceva ca cel de fumător. Cauza acestei mizerii find aerul îmbâcsit din Bucureşti.
• Zapada albă, virgină ce în câteva zile a fost acoperită de un strat negru.
• Toată iarnă abia dacă am văzut un om de zăpadă.
• Toţi oamenii care mai de care mai misterioşi

Aştept soarele de dimineaţă ce îmi va reda pofta de viaţă