"Viaţa la medicină"

Ascult muzică zi de zi la o pereche de căşti ear-in SONY şi sunt total de acord cu oameni care practică acest sport în societate.

Problema e că din diverse cauze oamenii ascultă la un volum mult prea mare. Mi se întâmplă destul de des să aud ce muzică ascultă, la căşti, o persoană aflată la un metru în faţa mea. Căştile normale nu oferă izolare fonică astfel utilizatorul este nevoit să mărească volumul pentru a acoperi sunetele din jur. Citisem undeva pe un forum că dacă nu auzi ce vorbeşte o persoana la un metru de tine atunci volumul la care asculţi e prea mare. Cu o pereche de căşti ear-in am rezolvat izolarea fonică astfel mă pot bucura de muzică la un volum scăzut fără a fi deranjat de zgomotul din jur.

Pentru binele vostru şi nu numai: DAŢI VOLUMUL MAI ÎNCET!!!

Cum e posibil ca la un supermarket o sticla de Orangina să fie mai scumpă decât la o benzinărie?

Am fost ieri la meciul Steaua - Unirea Urziceni şi în timpul partidei mă gândeam cum de vin aşa de mulţi oameni la stadion. Precizez că pretul unui bilet la tribuna a II-a a costat 15lei, cam cât un bilet la teatru/film.

E foarte plăcut să vezi un meci de fotbal, stare ta de spirit e foarte variabilă. Râzi la o gafă făcută de un jucător, la un comentariu facut de colegul de rând; te enervezi atunci când echipa favorită nu marchează sau joacă prost; te bucuri la fiecare gol marcat; te superi la fiecare gol primit; te minunezi cât de înflăcăraţi pot fi unii suporteri si ce spectacol pot oferi; te eliberezi în diferite moduri. E o mică loterie, poţi pleca cel mai fericit om din lume sau poţi pleca cu lacrimi în ochi.

Astfel meciul e un montagne russe al emoţiilor pe când un film mediocru abia dacă “te atinge”.

Acum ceva zile am auzit o afirmaţie destul de interesantă: Toţi oamenii care depun un efort pentru a învăţa şi nu numai, la un moment dat în viaţă au ajuns să fie răsplătiţi.

Merge perfect mai ales în domeniul medical. Până la urmă studenţii care învaţă şi îşi dau tot interesul vor ajunge probabil mai departe decât marea masă. Nelămurirea mea e de altă natură: Cum vor fi răsplătiţi aceşti studenţi silitori? Ce răsplată vor primi pentru tinereţea furată de Guyton, Netter&co?

Şi acum toţi frustraţii care au dat şi ei o mică atenţie doctorului vor striga în gura mare: Ajung să fie răsplătiţi profesional, sufleteşte, etc. Iar eu le voi răspunde: Bravo bă, sunteţi tari.

Mulţi dintre noi folosesc acest profil aproape zilnic. Eu, de exemplu, scot telefonul de pe vibraţii doar în weekend.

Când eram eu mai mic se chicotea pe când se vorbea de vibraţii şi fete, diferite bancuri mai mult sau mai puţin sexuale. Ei bine nu e chiar aşa, nu tot ce vibrează se potriveşte perfect cu o persoană de sex feminin. Încercaţi să vă imaginaţi un telefon rătacit în poşeta, uneori imensă, a unei domnişoare. Cum credeţi că simte ea aceste vibraţii? Mă îndoiesc că telefonul are profilul super vibrate sau ceva de genul

Degeaba puneţi telefoanele pe vibraţii si le aruncaţi în mormanul de farduri, şerveţele, serveţele umede, oglinzi, portofele, absorbante, etc pentru că nu-l veţi auzi.

Nu pot să vă spun cât de mult mă bucur că a venit primăvara. Soarele e sus şi străluceşte aşa de frumos încât îmi vine să stau numai afară.

O dată cu primăvara au răsărit minunatele şi mult iubitele şantiere din Bucureşti. Cum era de aşteptat a răsărit unul şi pe strada mea, schimbă bordurile(noroc cu Videanu altfel ne faceam veacu cu bordurile vechi) şi fac nişte locuri de parcare. Acum nu ar fi o problema bordura aia noua însă astept să văd daca vor face alt trotuar pentru că pe cel vechi l-au stricat cu utilajele lor.

Acum nu pot să deschid nici măcar geamu fără cântecul  noilor cântători, pickhammerele. Aştept cu nerăbdare să văd ce lasă în urmă acest şantier, până acum văd doar bordurile frumos puse şi foarte mult praf.

Cam aşa se intitula un thread de pe un anumit forum însă nu am avut niciodată curiozitatea să citesc vreun post.

Ei bine în seara asta am simţit cum acest oraş îmi sugea pofta de viaţă. Poate din cauza liniştii apăsătoare de pe străzi îmi veneau în minte tot felul de gânduri cum ar fi:

• Vorbele asistentului de fizio care ne povestea cum el a văzut un plămân “murdar”, mai ceva ca cel de fumător. Cauza acestei mizerii find aerul îmbâcsit din Bucureşti.
• Zapada albă, virgină ce în câteva zile a fost acoperită de un strat negru.
• Toată iarnă abia dacă am văzut un om de zăpadă.
• Toţi oamenii care mai de care mai misterioşi

Aştept soarele de dimineaţă ce îmi va reda pofta de viaţă

Cam asta cred femeile, cel puţin alea mai “supărate”, despre noi. Ei bine eu nu vreau să dovedesc contrariu sau să mă lupt pentru drepturile bărbaţilor. Tot ce vreau să demonstrez e că în anumite cazuri femeile seamnă foarte mult cu porcii, fizic vorbind.

Se dă una bucată porc:

Se analizează, după care ne uitam la una bucată fată cu piercing în nas:

Dacă ignorăm noroiul de pe râtul porcului cred că asemănarile sunt destul de evidente.

Aşadar, dragi reprezentante al sexului frumos, dacă vreiţi să nu arătaţi ca un porc pastraţi-vă nasul aşa cum l-a lasat Doamne Doamne. Nu, nici măcar cu un inel punctiform nu vă sta bine. Sunt sătul să văd femei serioase cu câte o pietricică în nas. Nu le pot spune nimic celor care au o pasiune pentru găuri şi vor să strângă cât mai multe, pe lângă cele 8 implicite.