Se apropie parţialul la semiologie şi eu sunt nehotărât în privinţa lui. Până acum e cel mai nasol parţial. De fapt nu îi prea pot spune parţial pentru ca nu are anumite trasaturi specifice.
În primul rând nu voi scăpa de toată materia în vară, deci va trebui să învăţ şi în vară o parte din materia pe care o dau la parţial. În al doilea rând nu pot să renunţ la el în vară, spre exemplu dacă mă duc şi iau 6-7 acum în vară nu pot să dau toată materia ci îmi va rămâne nota din iarnă. În al treilea rând experienţa celor de anul trecut mă face să stau acasă, doar un singur student a luat parţialul anul trecut (din spusele unui profesor examinator).
Mai sunt ~12 zile până la examen iar eu incă nu reuşesc să mă hotărăsc. Momentan cred că ar fi o idee bună să renunţ la parţialul de semio şi să mă pregătesc mai bine la celelalte materii.
Sunt client Orange de vreo 5-6 ani şi în tot acest timp pot spune că experienţa mea cu ei este una pozitivă. Au fost situaţii când m-am enervat pe ei pentru diferite servicii nasoale sau mai ştiu eu ce întârzieri. Însă au fost şi situaţii când am cumpărat de la ei telefoane de mulţi bani la preturi mult mult mai mici. Ultima dat am cumparat un Samsung i600 la doar 160 de lei, un chilipir.
Acum ca mi-a început luna pot să văd exact cam ce primesc pentru banii pe care îi platesc. Abonamentul meu e de 3 + 5,5 + 1 + 2 = 11,5E adică vreo 50 de lei.
Eu zic că au unele oferte chiar foarte bune şi merită şi ei puţină indulgenţa. Nu-i aşa Alex?
Vieţuitoarele, în general, au reuşit să se adapteze la condiţiile mediului pentru a putea trăi. Cine nu a reuşit să se adapteze a pierit. E o chestie foarte simplă ce se poate aplica şi în cazul oamenilor.
Cum numărul bizonilor ce au în dotare un ditamai gypul e în creştere trebuie să avem în vedere singuraţa personală. Pot să bag mâna în foc că majoritatea posesorilor de Q7 (spre exemplu) nu au mers niciodată pe un drum accidentat (off-road). Marea majoritate îşi folosesc maşinile în oraş pentru treburile zilnice. “SUVul în oraş e bun pentru că poţi urca borduri mai uşor” e unul din argumentul lor.
Bineînţeles că într-un oraş utopic toată lumea are o maşină mică pentru drumurile în oraş şi una mai marişoară pentru celelalte drumuri. La noi nu mai poţi să-ţi cumperi o maşina mică pentru că vei fi strivit de de ceilalţi participanţi la trafic. Deci trebuie să te adaptezi, să-ţi cumperi un gypuleţ.
Luni, în spital, am trecut pe la o pacientă să ascultam nişte raluri ronflante. Femeia avea în jur de 45-50 de ani. Nu prea pot să estimez bine vârsta deoarece nu arăta în ce mai bună formă. Părea o femeie lovită de soartă, săracă, bolnavă. Mi se părea că trebuie să cerşească pentru a supraveţui. Ce să mai, arăta a cerşetor.
La un moment dat a venit la ea un tip tânăr, undeva pe la 25-30 de ani, ce i-a făcut un semn discret să iasă afară pe hol să vorbească cu ea. Ce mi-a atras atenţia era discrepanţa imensă între lookul lui şi cel al pacientei. Astfel l-am privit mai atent şi am observat că avea asta în mână. Cum una dintre pasiunile mele este reprezantată de telefoanele mobile am recunoscut imediat că este stylusul de la Samsung Omnia.
Probabil tipul o ducea greu, acum că sursa lui financiară era internată în spital.
Stăteam într-o seară şi mă gândeam la oamenii de stiinţă si la descoperirile lor. Exceptând geniile, în adevăratul sens al cuvântului, o mare parte dintre ei au avut cam o descoperire.
Să presupunem că fiecare om de pe planeta asta are o singură şansă să marcheze, o singură şansă să sclipească. E normal ca majoritatea să o rateze pentru că până acolo e un drum, deseori lung, plin de obstacole care mai de care mai grele. Majoritatea la un moment dat se plafonează, e totuşi normal. Problema mea e ce se întâmplă cu vârful. Câţi dintre ei reuşesc să mai descopere ceva, după prima reuşită? După ce-şi ating apogeul în domeniul lor începe procesul normalizării, peste câţiva ani nici măcar nu-i poţi deosebi dintr-o mulţime de cercetători anonimi.
Cum reuşeşti să beneficiezi de o a doua şansă? Oare se redistribuie celelalte şanse ratate de restul lumii?
Am fost in seara asta la un supermarket de cartier să cumpăr nişte marunţişuri. Am fost şocat de multitudinea de produse eco.
Până acum ceva timp produsele de genul acesta erau într-un raft special, acum văd că sunt împrăştiate. Era cât pe ce să cumpăr un pachet de unt La Dorna cu 9 lei. Cred că astă e abia începutul, în curând va trebui să verific fiecare produs în parte nu cumva să coste mai mult decât trebuie, deh… e eco.
Pentru mine răspândirea produselor eco e o veste destul de nasoală dar pentru cei care vor să dea 50% din preţul produsului pentru un sticker şi un ambalaj mai verde e o veste extraodinară.
În fiecare zi încerc să mă pun în locul doctorilor care ne servesc drept dascăli. E greu, chiar foarte greu, să reuşeşti să fii foarte bun în meseria asta.
Din punctul meu de vedere primul lucru esenţial pe care trebuie să-l faci pentru a urma drumul celor mai buni este să te eliberezi de frustrări. Să încerci să te prezinţi în faţa studenţilor fără greutăţile de zi cu zi, fără cicatricele lăsate de sistemul medical, fără dorinţa de a demonstra cât de deştept eşti, etc. E un lucru mare să vezi un profesor care nu-ţi povesteşte cât de greu e la rezidenţiat, că dacă nu citeşti aia eşti un om mort, că seful lui face x, că el a realizat nu ştiu ce, etc si care să nu-ţi repete de n ori de-a lungul anului aceleaşi frustrări.
Eu unul nu ştiu dacă aş putea să las deoparte frustrările acumulate de-a lungul anilor în sistem. Însă cred că aş putea să nu repet aşa mult.
Am trecut astăzi prin Iaşi pe înserate şi am văzut Universitatea de Medicină şi Farmacie Iaşi. Trebuie sa recunosc “cu mâna pe inimă” ca e mai frumoasă şi mai impunătoare decât cea din Bucureşti.
Mă gândesc acum la TransMed că e o idee destul de bună. E interesant ca studenţii să cunoască mai bine cât mai multe UMFuri din ţară.
Am luat tot ce era de luat şi mă îndrept spre Galaţi. Am luat laptopul şi routerul pentru partidele nesfârşite de dota cu prietenii. În câteva ore voi ajunge la destinaţie.
January 23rd, 2009 