"Viaţa la medicină"

Are cineva idee unde pot găsi hârtie indicatoare de pH?  Vreau să fac un mic test personal şi nu ştiu de unde să cumpăr.

Două chestii adevărăte auzite în contexte diferite:

• Medicul trebuie sa trateze pacientul si nu boala
• Medicul mai experimentat e mai bun

Dacă teoretic nu tratezi boala ci pacientul atunci nu prea ai cum să acumulezi experienţă. Cam ciudat cu vorbele astea…

Am scris acum ceva timp despre banii câstigaţi de un medic rezident. Probabil nici un medic specialist nu câstiga mai mult decât un senior developer. Tin minte că spunea un doctor, într-o scrisoare deschisă, că medicina e mai prost platită în România decât în tările din lumea a treia. Situaţia e destul de nasoală din acest punct de vedere pentru majoritatea doctorilor, însă nu-i plâng pentru că se descurcă din şpagă. Şpagă cu sens de bacşiş si nu de mită cum interpretează unii mai deştepţi.

Zic că ne merităm soarta pentru că studentul medicinist e prelungirea binelui pe pământ. El a dat la medicină pentru a face un bine populaţiei, pentru a salva omenirea, etc. dar în niciun caz pentru bani. Doamne fereşte medicul nu are nevoie de pampers pentru copil, se hraneşte cu aer şi oricum se îmbracă cu un halat, şi cum e mai toată ziua prin spital nu plăteşte nici întreţinere. Noi suntem aici pentru a face un bine si nu pentru a trai decent sau poate putin mai bine decât media că doar am pierdut 11-12 ani din viaţă pentru a învăţa meserie.

Dar când majoritatea studenţilor nu vor bani, au dat la medicină pentru a face un bine omenirii, cum poţi  ca minister să creşti salariile medicilor? Pe ei oricum nu-i interesează banii ci doar să fie omenirea lepădată de boli.

De ce oare studenţii la medicină simt nevoia să-şi facă bloguri prin care să elibereze informaţii medicale populaţiei? Ce rost are un blog în care jumătate din posturi sunt despre viaţa ta si jumatate despre diferite boli? Văd că se inmulţesc astfel de bloguri si nu prea le înţeleg logica autorilor.

Ce ar fi să mă apuc acum să scriu despre hepatita B, gonoree, ulcer gastric, etc? Chiar nu mi se pare lumea într-un total întuneric informaţional încât să mă apuc să scriu despre diferite boli pentru a o lumina.

Bătrânii din facultate nu sunt ceva nou, nu au apărut în anul meu şi nici nu au incetat să apară atunci. Toată lumea ştie că medicina e o facultatea grea nu doar prin materiile predate ci şi prin timpul pe care ţi-l mănâncă. Iar mulţi ar spune că un om la 40 de ani care face acest sacrificiu, de a face medicina la vârsta asta, e de apreciat. Ei bine eu nu sunt de această părere. Nu văd nimic de apreciat la un om de 40 de ani care face facultate de medicină. În general apreciez oamenii care fac ceva pentru societate nu care aleargă după unele vise ale tinereţii.

În general oamenii la 40 de ani au familie cu copil/copii şi serviciu spre deosebire  de noi, tinerii. Iar orice copil, soţ/soţie are nevoie de un timp pe care să i-l acorzi. Să mai vorbesc despre timpul pe care trebuie să-l aloci serviciului?  În general oamenii care fac facultatea de medicină vin din sistemul medical şi au frustarea că un medic (care în concepţia lor e mai prost decât ei) îi da ordine. Şi uite aşa vine ambiţia de a face medicina ,de aajunge acolo unde cred ei că e locul lor. Să mai vorbesc că, în general, oamenii de 40 de ani trebuie să depună un efort mult mult mai mare de a învăţa aceleaşi chestii pe care le învaţă un tânar de 20 de ani? Faci medicina, ai soţ/soţie + copil şi pe deasupra te duci la serviciu şi ca bonus trebuie să şi dormi. Din punctul meu de vedere cele trei capitole nu pot fi la acelaşi nivel, ori îti ignori familia, ori nu prea faci nimic la serviciu (mai şi chiuleşti), ori faci medicina cu bani (şi nu, aştia nu sunt bani de taxă).

Ei bine aşa ajungi să te întrebi: Oare sunt prea bătrân pentru medicină? Eu unul nu sunt în stare să răspund la această întrebare pentru nimeni însă un om de 40 de ani ar trebui să ştie mai bine că dacă alergi după vise nu întotdeaună te vei simţi satisfăcut.