"Viaţa la medicină"

Mai există porcăria aia de campania în care ofereau gratuit seringi drogaţilor?  S-a trezit cineva şi a anulat-o?

E sau nu criză asta e o chestie discutabilă şi oricum nu sunt eu în masură să vorbesc despre asta. Ce ştiu sigur e că euro a ajuns la vreo 4 lei si ceva, tranzacţiile cu carduri au scăzut cu 10-20% şi că guvernul nu are bani nici să facă în centru.

Dar până una altă toată treabă asta e un avantaj pentru cei ce “fac marketing?” Habar n-am ce fac cei de la facultatea de marketing! Poate e cineva pe aici care se pricepe (Alex? Claudiu?) si ne spune şi noua cine e vinovat pentru aceste campanii.

Astazi trebuie sa recuperez un lp la farmaco insa dintr-o greseala am ajuns cu doua ore inainte. Cum cel mai bun loc de pierdut timpul e terasa La paispe, m-am incumetat si am urcat 14 etaje. Noroc de telefonul cu internet ca altfel ma urcam pe pereti.
In facultate e o liniste, un calm specific perioadei dinaintea furtunii. Holurile sunt aproape goale. Sunt tentant sa verific rezonanta holurilor insa ma abtin
Sorb din cafeaua proaspat rasnita si ma gandesc la primul examen.

Acum vreo câteva zile vizitam Diverta (doar vizitam că au nişte preţuri…).  Eu în general ma duc la partea de IT şi casc ochii pe acolo cât prietena îşi face rondul printre rafturile de carţi. Când am fost ultima oară m-am dus şi eu în zona ei vreo câteva minute.

Mi-a sărit în ochi o carte Gabriel Liiceanu - Despre seductie. Curios din fire am luat carte si am deschis-o. HORROR!! O carte cu 250 de pagini cu maxim 100 de cuvinte pe pagină. Ei bine, am rămas uimit!!! Carţile de poveşti pentru copii cred ca au scrisul mai mic si mai înghesuit.

Ei bine, domnule Liiceanu e frumos sa scrieţi 20 de pagini de word si apoi să vă scremeţi să le însiraţi pe 250 de pagini pe care sa cereti 32 de lei?

Un barbat si-a pus o sapca pe cap, a intrat intr-o statie de metrou si a inceput sa cante la vioara; era o dimineata friguroasa de ianuarie. Timp de 45 de minute a cantat 6 piese de Bach. In acest timp, aproape o ora, au fost filmati 1097 oameni trecand pe langa el, multi dintre ei in drum spre job-uri. Doar trei minute au trecut si un barbat de varsta mijlocie a remarcat ca se aude un muzician cantand. A incetinit mersul apoi s-a oprit cateva secunde… insa si-a reluat grabit mersul spre programul zilnic.

Un minut mai tarziu, violonistul a primit primul dolar bacsis: o femeie i-a aruncat banul in palarie fara a se opri din mers.

Cateva minute mai tarziu, cineva s-a rezemat de zid sa-l asculte, insa barbatul si-a privit ceasul si si-a continuat drumul. In mod cert, intarzia la munca!

Primul care i-a acordat intradevar atentie a fost un baietel de 3 ani. Mama sa mergea grabita mai in fata si s-a infuriat cand pustiul s-a oprit . Intr-un final, a reusit sa-l urneasca din fata violonistului si sa-si continue drumul, desi copilul a ramas cu capul intors tot timpul spre muzician. Situatia s-a repetat si cu alti copii. Toti parintii, fara exceptie, i-au obligat sa-si continue drumul.

In cele 45 de minute in care violonistul a cantat, doar 6 persoane s-au oprit pentru a-l asculta o vreme. Cam 20 dintre ei i-au oferit bani fara a-si incetini pasul. A strans 32$ si 17centi. Cand a terminat si s-a asternut tacerea, nimeni n-a remarcat. Nimeni n-a aplaudat, nimeni n-a facut un semn de apreciere.

Nimeni nu stia ca violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni violonisti din lume. A cantat cele mai dificile piese care au fost compuse vreodata pentru vioara cu un instrument care valoreaza astazi mai mult de 3,5 milioane dolari.

Cu doua zile inainte de a canta in metrou, Joshua Bell a cantat cu casa inchisa (s-au epuizat toate biletele) in teatrul din Boston desi un bilet costa in medie 100$.

Este o poveste reala. Joshua Bell cantand incognito metrou a fost un experiment organizat de Washington Post pe 12 ianuarie 2007 in statia de metrou L`Enfant Plaza din Washington D.C. ca parte a unui experiment social despre perceptie, gusturi si prioritati ale persoanelor. Intrebarea era aceasta: intr-un loc banal si la o ora inadecvata mai apreciem frumusetea? Sau n-o mai apreciem? Recunoastem un talent intr-un context neasteptat?

In realitate, din cei 1097 calatori de la metrou unul singur, o femeie l-a recunoscut pe Joshua Bell, l-a ascultat pret de cateva minute bune si i-a oferit 20 de dolari (in afara de cei 32,17 mentionati mai sus).

sursa

Eu unul am ramas cu uimit. Daca ma gândesc, probabil şi eu aş fi trecut indiferent pe lângă el.