"Viaţa la medicină"

Două chestii adevărăte auzite în contexte diferite:

• Medicul trebuie sa trateze pacientul si nu boala
• Medicul mai experimentat e mai bun

Dacă teoretic nu tratezi boala ci pacientul atunci nu prea ai cum să acumulezi experienţă. Cam ciudat cu vorbele astea…

Am scris acum ceva timp despre banii câstigaţi de un medic rezident. Probabil nici un medic specialist nu câstiga mai mult decât un senior developer. Tin minte că spunea un doctor, într-o scrisoare deschisă, că medicina e mai prost platită în România decât în tările din lumea a treia. Situaţia e destul de nasoală din acest punct de vedere pentru majoritatea doctorilor, însă nu-i plâng pentru că se descurcă din şpagă. Şpagă cu sens de bacşiş si nu de mită cum interpretează unii mai deştepţi.

Zic că ne merităm soarta pentru că studentul medicinist e prelungirea binelui pe pământ. El a dat la medicină pentru a face un bine populaţiei, pentru a salva omenirea, etc. dar în niciun caz pentru bani. Doamne fereşte medicul nu are nevoie de pampers pentru copil, se hraneşte cu aer şi oricum se îmbracă cu un halat, şi cum e mai toată ziua prin spital nu plăteşte nici întreţinere. Noi suntem aici pentru a face un bine si nu pentru a trai decent sau poate putin mai bine decât media că doar am pierdut 11-12 ani din viaţă pentru a învăţa meserie.

Dar când majoritatea studenţilor nu vor bani, au dat la medicină pentru a face un bine omenirii, cum poţi  ca minister să creşti salariile medicilor? Pe ei oricum nu-i interesează banii ci doar să fie omenirea lepădată de boli.

De ce oare studenţii la medicină simt nevoia să-şi facă bloguri prin care să elibereze informaţii medicale populaţiei? Ce rost are un blog în care jumătate din posturi sunt despre viaţa ta si jumatate despre diferite boli? Văd că se inmulţesc astfel de bloguri si nu prea le înţeleg logica autorilor.

Ce ar fi să mă apuc acum să scriu despre hepatita B, gonoree, ulcer gastric, etc? Chiar nu mi se pare lumea într-un total întuneric informaţional încât să mă apuc să scriu despre diferite boli pentru a o lumina.

Bătrânii din facultate nu sunt ceva nou, nu au apărut în anul meu şi nici nu au incetat să apară atunci. Toată lumea ştie că medicina e o facultatea grea nu doar prin materiile predate ci şi prin timpul pe care ţi-l mănâncă. Iar mulţi ar spune că un om la 40 de ani care face acest sacrificiu, de a face medicina la vârsta asta, e de apreciat. Ei bine eu nu sunt de această părere. Nu văd nimic de apreciat la un om de 40 de ani care face facultate de medicină. În general apreciez oamenii care fac ceva pentru societate nu care aleargă după unele vise ale tinereţii.

În general oamenii la 40 de ani au familie cu copil/copii şi serviciu spre deosebire  de noi, tinerii. Iar orice copil, soţ/soţie are nevoie de un timp pe care să i-l acorzi. Să mai vorbesc despre timpul pe care trebuie să-l aloci serviciului?  În general oamenii care fac facultatea de medicină vin din sistemul medical şi au frustarea că un medic (care în concepţia lor e mai prost decât ei) îi da ordine. Şi uite aşa vine ambiţia de a face medicina ,de aajunge acolo unde cred ei că e locul lor. Să mai vorbesc că, în general, oamenii de 40 de ani trebuie să depună un efort mult mult mai mare de a învăţa aceleaşi chestii pe care le învaţă un tânar de 20 de ani? Faci medicina, ai soţ/soţie + copil şi pe deasupra te duci la serviciu şi ca bonus trebuie să şi dormi. Din punctul meu de vedere cele trei capitole nu pot fi la acelaşi nivel, ori îti ignori familia, ori nu prea faci nimic la serviciu (mai şi chiuleşti), ori faci medicina cu bani (şi nu, aştia nu sunt bani de taxă).

Ei bine aşa ajungi să te întrebi: Oare sunt prea bătrân pentru medicină? Eu unul nu sunt în stare să răspund la această întrebare pentru nimeni însă un om de 40 de ani ar trebui să ştie mai bine că dacă alergi după vise nu întotdeaună te vei simţi satisfăcut.

Oare sunt prea optimist dacă aştept aşa ceva şi la noi?  Mă gândesc că peste câtiva ani (sper să nu fie caţiva zeci de ani) toate paturile de spital vor fi dotate cu Hoana LG.

pentru leneşi: Hoana LG este o saltea de pat care monitorizeaza semnele vitale ale pacientului, fara a mai fi nevoie de electrozi, nşpe mii de fire în care să se încurce doctorul, etc.

În caţi ani vom avea si noi o astfel de monitorizare a pacienţilor? 5? 10? 15? 20? 100?!?!

S-au dus vremurile când Doamna Doctor Nanea ne preda totul frumos la anatomie, când în timp ce preda se uita pe lista de subiecte nu cumva să sară vreunul. Acum pentru un examene de 2 lei, a se citi igienă, trebuie să caut cele 160 de subiecte prin cursurile predate plus alte 4 carti pe care teoretic trebuie sa le cumpăr.

Cum în cursurile predate nu sunt nici jumătate din subiecte cam ce ar trebui sa fac? Sa stau acum cand mai sunt 2 zile până la examen să caut cartile, sa caut subietele în carţi?

Acum vreo 2 ani vă aratăm cu arată piscina de la medicină ce trebuia să fie gata înca din vara lui 2002.  După 8 ani de la începerea lucrărilor se pare că piscina prinde contur. Începe să arate din ce în ce mai bine.

Din păcate eu am cam pierdut valul, nu mai fac educaţie fizică. Sper totuşi să fie deschisă pentru toţi studenţii UMF, măcar în weekend.

După campania celor de la blue air mi-a venit o întrebare destul de serioasă în minte.

Faptul că termini cu 10 pe linie facultatea te face automat un om de succes? Faptul ca ai 10 pe linie in cei 6 ani de medicină te face un medic mai bun?

Până acum nu am luat 5 la niciun examen pentru că foarte greu de luat, niciodată nu ştii cât trebuie să înveţi. Să iei 10 e foarte uşor te pui cu 1-2 săptămâni inainte şi înveţi tot.

Acum ceva timp vorbeam despre scârba provocată de scandalurile din sistemul medical lansate de mass-media. Acum un doctor postează pe blogul său o scrisoare deschisă ministrului sănătăţii. Vă invit pe toţi să o citiţi!

E trist dar e adevărat…

Orice absenţă la LP se recuperează cu o săptămână înainte de sesiune, aşa numita săptămână de recuperări. De obicei eu aveam liber în săptămână asta pentru că nu obişnuiesc să chiulesc de la lpuri.  Până acum  am recuperat vreo 2-3 lpuri iar procedura de recuperare e destul de simplă, vii cu lpul scris ţi-l semnează profesorul de lp, în cel mai bun caz, şi dacă are chef îţi mai pune 2-3 întrebări.

Din anul trei nu mai scriu deloc la facultate, nici la lpuri, nici la cursuri. Prefer să învăţ de pe xeroxuri, a nu se înţelege fotocopiatorul în sine. Acum vreo săptămână a trebuit să recuperez un lp la farmaco. Deci am luat lpul de la un coleg l-am copiat frumos cu mâna mea şi m-am dus la facultate. Am aşteptat în sală vreo 30-40 de minute împreună cu alţi colegi obraznici, timp în care fiecare ba mai scria la lp, ba cerea de la altii lp nr. X că doar nu ştie profa cum scrii tu, deci poţi prezenta lpul colegului fără nicio problemă. Într-un final vine o doamnă doctor care ia lpurile la rând şi le semnează. După ce-ţi semna lpul erai liber ca pasărea cerului.

Pentru ce am pierdut 2 ore? De ce nu mă lasa să intru în parţial cu o absenţă? Oricum lpul scris de mine l-am pierdut printre teancul de foii de prin birou şi nu cred că voi mai da vreodată peste el.  Urăsc să fac lucruri doar că trebuie făcute, lucruri redundante, chestii care nu folosesc nimănui la nimic.