"Viaţa la medicină"

Anul acesta suntem obligaţi să facem o materie opţională. Lucru care în teorie sună foarte bine. Studentul poate să înveţe chestii care îi plac. Însă cum la noi e o diferenţă imensă între teorie şi practică lucrurile nu stau atât de frumos.

Am avut de ales între:

• Biochimie clinică: Trebuia să te înscrii încă din primul semestru pe o lista aflată la secretariatul catedrei de biochimie. Zilele trecute se zvonea că lista ar fi plină deci nu mai poţi să faci biochimia. Zic se zvonea pentru că mă îndoiesc că nu vei putea da examen dacă te duci la cursuri.
• Istoria medicinei: S-a făcut un fel de listă de prezentă/înscriere la primul curs. Despre curs nu pot să zic decât că e super plictisitor.  Pentru cine vrea cursurile poate să caute pe google “Istoria medicinei”.
• Anatomie clinică: Cursul s-a facut în primul semestru. În primele săptămâni, dacă nu cumva luni, de şcoală s-a ştiut că opţionalul e opţional adică putem să nu mergem la niciun curs Nu că aş fi fost fan anatomie clinică.

S-a terminat şi lista minunată plină de materii super interesante. Cam scurtă dacă o priveşti din punctul meu de vedere. Anatomia clinică a fost, istoria medicinei prezintă nişte informaţii deloc interesante iar biochimia e vineri de la ora 16:00.  Din lipsă de chef pentru facultate vineri de la 16:00 la 18:00 am ales să fac cursul de istoria medicinei.

Din păcate nu pot să asist la curs pentru că adorm instant, proful respectiv e mai tare decât doua somnifere luate odată.

Am făcut greşeala, săptămâna trecută, să mă duc la cursul de istoria medicinei. Bineînţeles că nici toată cofeina din lume nu m-a putut ţine atent la curs. Poate am o problemă cu profesorii bătrâni care au rămas pe aceleaşi vechi metode pedagogice.

Ce am înţeles eu de la acest curs:  egiptenii, grecii, chinezii, indienii, etc operau, faceau anestezii ciudate, aveau forme farmaceutice, câte şi mai câte pe când geto-dacii faceau foc cu planta de canabis şi apoi stăteau în jurul focului inhaland fumul.

Şi ne mai miram de ce am ajuns aşa…

Stiţi pozele alea cretine de pe pachetele de tigări?

Se poate şi altfel!!!

Am o repulsie destul de mare faţă de această firmă numită Apple. Astăzi am citit ceva foarte tare în revista Stud-life (parcă le fac reclamă):

A fost dragoste la prima vedere. Eram în Serbia, la o şcoală de vară în 2006. În pauza unui seminar am vazut pe un birou un laptop alb pe carcasa căruia strălucea imaginea unui măr. “Wow! Vreau şi eu unul la fel!”, am zis. Era un sentiment iraţional şi o dorinţă puternică. Nu ştiam nimic despre sistemul de operare sau despre specificaţiile tehnice, dar îmi doream un laptop la fel. M-am întors în ţară şi mi-am făcut un credit pe doi ani pentru un MacBook alb. Azi am şi iPhone-ul care se sincronizează perfect cu MacBook-ul.

Atât!!

Am citit astăzi în facultate o noua revistă studenţească Stud-life. Nu prea sunt eu omul revistelor însă parcă au început cu stângul oamenii de la Stud-life.

Câteva articole editoriale, un articol despre maşini (ford mustang WTF??), un articol despre un film (Slumdog… păi se putea toată lumea vorbeşte despre el), un articol despre un joc (Assasin’s Creed… asta nu se juca in deceniul trecut?), un articol despre o consola (psp), un articol despre petreceri, un articol despre marcile care ne plac, etc cam aşa se prezintă pe piaţă Stud-life. Cireaşa de pe tort e culmea un ardei iute pus aiurea peste text, mai nasol e că acoperă exact partea esenţială despre sexul oral. Aaa… am uitat are şi un articol despre sex, ceva gen libertatea: cititorul întreabă sexexpertul răspunde!

Eu le urez să mai bage o fisă poate numărul doi iese ceva mai reuşit.