Miercuri seară, împreună cu Madi, Mihai şi Manu, am pornit spre Galaţi cu tot entuziasmul. Ne-am urcat toţi în maşină şi am pus-o de o aventură de 250km. Cum mergeam noi liniştiţi spre casă vorbind despre tot felul de prostioare (routere, semio, radiouri,etc) în faţa noastră, pe autostradă, un tir avea o traiectorie ciudată. Am evitat să-l depăsesc, matizul cu 4 persoane+bagaje nu e tocmai o maşina sportivă, pentru mai multă siguranţă. Am mers în spatele lui vreo 10km pe autostradă. Cred că şoferul era beat, mergea în zig-zag. Era cât pe ce să lovească nişte maşini ce treceau în viteză pe lângă el. Văzând acestea, am decis să sun la 112.
Prima femeie, operatorul la nivel naţional, care mi-a răspuns era montată, dornică să mă ajute. Mi-a facut legătura la serviciu de urgenţă Călăraşi unde mi-a răspuns o altă femeie care mi-a făcut legătura cu poliţia. Pe lângă faptul că am fost nevoit să povestesc de 3 ori acelaşi lucru, dorinţa de a face ceva, de a acţiona a scăzut. Astfel, poliţistul parea chiar deranjat de telefon, abia îl auzeam, iar raspunsul lui final a fost: “Am să anunţ colegii”.
Timp de 20 min nu a venit niciun echipaj de poliţie. Poate au venit după însă eu am oprit la un peco pentru o cafea şi nişte cornuleţe.
Se aproprie ziua în care poporul iese din casă pentru a-şi exprima dreptul la vot. În caz că niciun candidat nu v-a impresionat cu nimic vă recomand acest site unde puteţi vedea cam ce doctrină vi se potriveşte.
Eu unul am facut testul şi sunt PNList dar din păcate nu mă voi duce la vot. Începe să mi se acrească de clasa politică românească, chiar dacă sunt tânăr.
Cred că cea mai mişto meserie pentru România e gardian, paznic,etc. Pur şi simplu stai degeaba toată ziua şi dacă ai norocul să lucrezi într-un post elitist pleci acasă cu 50 de lei zilnic.
Ca paznic la poligon auto primesţi cam 2-5 lei de la fiecare maşină. În spital sunt anumiţi paznici care trebuie să nu te lase să intri decât între anumite ore. Ghici ce se întâmplă dacă ii pui 5 lei în buzunar? Exemplele pot continua la nesfârşit.
Dacă banii nu sunt pe placul tău poate puterea te coafează mai bine. Ca şi gardian cuvântul tău e lege pentru 90% din oameni. Rar văd vreun om care să nu respecte ce ii zice paznicul de la nu ştiu ce farmacie, magazin, etc. E ciudat să văd astfel de cazuri, uneori mă deranjează foarte tare când după ce am stat la rând la casa de marcat mai trebuie să-l aştept pe domnul paznic să-mi semneze bonul de casa, nu cumva sa fur ceva din magazinul lor. Tocmai din acest motiv încerc să evit pe cât posibil toate magazinele ce au astfel de practici.
În scurta mea experienţă cu profesorii de curs am întâlnit diferite tipologii.
Tipul profesorului plictisit: Vine la curs fără niciun chef, îţi citeşte slideurile, e foarte deranjat atunci când îl întrebi ceva.
Tipul profesorului părinte: Un om foarte strict, explică extraordinar de bine, repetă unele chestii să fie sigur că le-ai înţeles, vorbeşte cu calm, nu-i plac în mod deosebit întrebările.
Tipul profesorului modern: Vine la curs cu ultimele gadgeturi din dotare, cursul e 2.0 (foarte interactiv), explică foarte bine, caută animaţii sau uneorile le face pentru a explică mai bine.
Tipul profesorului frustrat: Vine la curs destul de supărat, uneori mai discută despre colegii lui cu studenţii, cursul se desfăsoară anost. (cam la fel ca la profesorul plictisit)
Tipul profesorului diriginte: Primele 10 min de curs constau într-o discuţie liberă cu studenţii, e destul de apropiat cu studenţii, predă foarte bine, nu este deranjat de întrebări.
Tipul profesorului magnetofon: Parcă vine de acasă cu lecţia învăţată pe de rost, dictează repede şi cam tot cursul, nu explică mai nimic.
Tipul profesorului glumeţ: Face unele glume mai mult sau mai puţin deplasate, la majoritatea râde singur, uneori râzi din compasiune.
Tipul profesorului somnifer: Indiferent la ce oră e cursul, indiferent ce ai face nu poţi să nu dormi.
Majoritatea profesorilor pe care i-am întâlnit aparţin mai multor tipologii.
“În timpul unei operaţii de scoatere a apendicelui, chirurgii aveau probleme, deoarece nu-l găseau. În astfel de situaţii, principalul reper este prima porţiune a intestinului gros, care se numeşte “cec” şi de care e prins apendicele. Dar şi această porţiune era situată sus, iar chirurgii se întrebau unul pe altul în tipul explorării chirurgicale unde o avea pacientul “cecul”. Pacientul având doar anestezie rahidiană, poate auzi conversaţia chirurgilor, aşa că la un moment dat a intervenit: -Vă rog să-mi scoateţi apendicele, că “cecul” nu e aici, ci acasă, sub saltea.”
De multe ori prin spital se întâmplă situaţii amuzante, uneori chiar e greu să te abţii.
Am fost ieri cu prietena la un târg de carte la Sala Dales unde am găsit câteva cărţi interesante. Din păcate nimic de la editura medicală, în schimb am găsit o carte subţirică (aşa cum îmi place mie) despre toţi aditivii alimentari. Cartea se numeşte Biblia Alimentară şi este scrisă de Gheorghe Mencinicopshi. Am să fac o mică lista cu toţi aditivii ce ar trebui evitaţi:
Astăzi a fost prima zi de spital adevărată. Am avut norocul ca Doamna doctor ce se ocupă de grupa mea să fie de gardă şi astfel am însoţit-o peste tot. E clar că e prea devreme să poţi face ceva pentru a ajuta medicul însă lucrurile pe care le vezi te impresionează. Totul are un ritm alert, mereu este ceva de făcut, pacienţii vin pe bandă rulantă.
Astăzi am făcut pentru prima dată masaj cardiac unei paciente aflate în stop cardio-respirator. M-am simţit foarte bine când pacienta şi-a revenit pentru câteva minute. Atmosfera din spital e una foarte plăcută cam toţi medicii te ajută/ îţi explică ba chiar mai mult, te invită să faci anumite manevre.
Abia aştept următoarea gardă să pot vedea cazuri interesante sau de ce nu, chiar să ajut.
November 29th, 2008 
