"Viaţa la medicină"

Astăzi am dat examenul la Pedagogie şi pot să spun că a fost lejer, exact aşa cum mă aşteptam. Mi-am făcut tema, cele 26 de cerinţe, iar cursurile le-am citit foarte superficial.

Mai demult vă povesteam că acest curs se desfăşoară într-o “debara” a Facultăţii de Medicină Dentară, ei bine astăzi am dat examenul tot acolo şi pot să spun că am fost cam 150-200 studenţi. Bineînţeles că nu am intrat toţi odată, ci se intra până se umpleau locurile în bănci apoi se aştepta.

Norocul meu a fost că am intrat tura a doua şi că examenul a constat în 20 de grile. S-a putut vorbi şi pot să vă spun că mi-a plăcut de profesor. Acum să vedem nota

Vs.

Cam ce atitudine ar fi normală pentru un student?

Să vorbesc despre cei care au tocit scaunele de la bibliotecă sau despre cei care cunosc toate cluburile din Bucureşti? E destul de greu pentru un boboc să aleagă o calea de mijloc. Pur si simplu majoritatea studenţilor sunt orbiţi de libertatea ce vine odată cu primul an de facultate şi de obicei îşi pierd dorinţele cu care au plecat.

Există totuşi o mică parte din studenţi care nu reuşesc să se adapteze mediului, colectivului etc şi astfel ajung să-şi reverse dorinţa de a socializa în toceală, cărţi. Până la urmă vor ajunge la fel sau poate mai rău decât cei din paragraful de mai sus.

Ca de obicei, cel mai bine e să fii moderat.

Doi asistenţi vorbeau despre un tip ce dădea rezidenţiatul: “Da, îl stiu pe tipul respectiv. E băiat deştept, a ştiut ce să reţină din toată avalanşa de informaţii”.

Discuţia e pentru cei care vin la medicină cu gândul că vor şti totul despre toate. Din păcate, pentru ei, nu e deloc aşa. Apreciez doctorii care spun nu ştiu, nu e treaba mea etc.

Poate e doar la mine însă anunţul ăsta nu sună prea bine.

E bine totuşi că le acceptă şi pe cele fără experienţă.

Totuşi, l-au pus exact lângă facultatea de medicină pentru că sunt mai multe fete sau pentru că medicinistele au mai multă dexteritate cand vine vorba de lucru manual?

Astăzi la bibliotecă observ câţiva oameni care au cu ce domn`le. Băieţi care sunt la medicină deci sunt cool, pe val. Îi poţi recunoşte după mai multe trăsături. În primul rând ei “plescăie” mentol chiar dacă nu e frumos să mesteci cu gura deschisă. Al doilea lucru evident este geaca, neaparat cu puff de gâscă cu cât e mai mult cu atât e mai bine. În ultimul rând, că tot veni vorba de păsări, putem observa mersul lor “raţă style”.

Probabil principalul lor motiv pentru care au dat la medicină e să impresioneze fetele. Îi poţi confunda foarte uşor cu metrosexualii însă sunt foarte diferiţi. Unii oameni nu-şi pot depăşi statutul, astfel încearcă să-l ascundă. Majoritatea nu prea reuşesc şi cad în penibil.

“O dată bursier, mereu bursier” cam aşa circula vorba printre studenţi si nu numai. O dată ce primeşti bursă şi te obişnuieşti cu banii în plus nu te mai poţi întoarce la ce-a fost înainte.

Să înţeleg eu că banii sunt mai presus de dorinţa studentului de a fi cel mai bun, de a şti cât mai multe? Eu unul zic că nu, dar ajută acestă dorinţă, e foarte frumos să vezi că cineva îţi răsplăteşte efortul depus. În acest caz de ce nu se oferă mai multe burse? La noi, la medicină, se zvoneşte că vor fi foarte puţine burse şi că acestea nu vor depăşi cu mult 200 lei. Dacă ma întrebaţi pe mine e foarte foarte puţin mai ales că noi, studenţii de medicină, suntem supuşi unor cheltuieli suplimentare faţă de ceilalţi studenţi.

Când vom ajunge şi noi la acelaşi nivel cu alte universitaţi?

Mari au fost emoţiile primului colocviu la anatomie susţinut de mine. Acum dupa un an de facultate privesc primul colocviu de anatomie din anul doi cu o oarecare superficialitate.

Acelasi examen care nu conteaza prea mult la nota finala. Citesti putin, scrii si mai puţin şi apoi te distrezi la maxim ca doar ai scapat de colocviu.

Când credeam că nimic interesant nu se mai întâmplă în facultate uimirea mea a venit de acolo de unde mă asteptam cel mai puţin. La avizier scria ca acest curs începe vineri 09.11.2007 ora 14:00 la Facultatea de medicină dentară.

Ajung la Facultatea de medicină dentară să văd o sală de vreo 30-40 de metri pătraţi umplută cu studenţi. Cred că erau vreo 100 de studenţi care mai de care mai veseli. După ce mi-am făcut loc în stilul “dă din coate să ajungi cât mai departe”, m-am întâlnit cu nişte colegi. După vreo 30-40 de minute de tortură a ajuns şi profesorul. Un tip sictirit de viaţă ce purta o amprentă clar vizibilă a comunismului. Ne-a rugat să lăsăm câte o cerere şi să nu venim la cursuri că nu prea e loc în sală. Teancul de cereri deja depăşise 5 cm. Pe lângă astea ne-a anunţat că aşa zisul curs nu e vineri ci luni şi că deja au trecut 3 cursuri.

Oare pot să mă înscriu la două materii opţionale?

Nu vom trage cu Ak-47, din păcate nu sunt la medicină militară, şi nici nu vom începe să filmăm vreun film porno. La noi la medicină se trage cu lucrări/teste în studenţi. Acum nu ar fi o problemă până la urmă e normal să înveţi că doar nu vrei să treci prin UMF ca raţa prin apă. Pe mine mă deranjează modul în care se trage.

La fiecare materie se dă cel puţin o lucrare/test până la prima sesiune. Acestă lucrare/test nu are rol de parţial ci doar de verificare a studentului. Aşadar fiecare profesor setează lucrarea atunci când vrea muşchiu` lui şi bineînţeles că el vrea să ne streseze cât mai mult din acestă cauză se caută să se dea acestă lucrare/test la mijlocul perioadei. Prin urmare în viaţa fiecărui medicinist mijlocul lunii noiembrie nu este deloc cel mai plăcut. Vor fi 2 săptămâni în care vom avea lucrări peste lucrări şi teste peste teste.

În anul doi facultatea nu mai e aşa spectaculoasă ca-n primul an. E adevărat că fiziologia devine mult mai interesantă, anatomia mai uşoara ca cea din anul întâi-> semestru doi. Profesorii introduc cazuri patologice pentru a face acestă avalanşă de informaţii mai interesantă.

Aştept cu nerăbdare anul III când va fi impactul cel mai mare. Până atunci voi încerca să acumulez cât mai multe informaţii din diferite domenii medicale.