"Viaţa la medicină"

În luna cadourilor toată lumea bună vrea să ofere diverse sfaturi. Aşadar cei de la Bravo Girl s-au gândit să le ofere fetiţelor nişte idei. Cam aşa sună prezentarea articolului: “BOYSWORLD! Suprinde-ti iubitul cu daruri pe gustul lui”. Având în vedere că publicul ţintă pentru o astfel de revistă e format din fetiţe (13-17 ani) iată ce le recomandă revista:

• O Super chitară electronică
• Un TV LCD Samsung
• Un telefon Nokia N90
• O cameră foto Lumix
• Un ipod nano (btw ăla modelul vechi de atunci a aparut altul)
• Un tricou
• Un PSP
• Un bilet la Linkin Park
• O pereche de pantofi sport
• O minge
• Dvduri cu filmele

Şi uite aşa se dresează noua generaţia. Apoi ne plângem că lumea a devenit materialistă şi că luna decembrie e o mare gaură în buget. Unde a dispărut lucru` manual? Perioada în care un cadou făcut de mâna ta valora de zece ori mai mult decât unul cumpărat.

Prost să fii, bani să ai™

Aici, la noi în capitală, de două zile ploua şi apa e omniprezentă pe strazi şi trotuare. Aşadar, vă recomand noua gama de încălţăminte rezistentă la bălţile oraşului.

Luna decembrie e foarte frumoasă însă traficul e invers proportional cu frumuseţea acestei luni. Astăzi în ajunul Sf. Nicolae traficul în Bucureşti era practic paralizat cu sau fără poliţişti în intersecţie. Din punctul meu de vedere fiecare poliţist din intersecţie ar trebui dotat cu o astfel de jucărie, doar aşa ar putea fluidiza traficul.

Nu exista zi de la Dumnezeu fără să văd una bucată “tzăran” ce aruncă un ambalaj pe jos. De obicei coşul e la 3-4 paşi mai departe de el însă el e zeul pe pământ şi nu poate efectua această manevră înjositoare.

M-am gândit că singura soluţie pentru ţăranii care aruncă ambalaje pe jos ar fi să-i obligăm să le mănânce.

Aşadar să militam pentru ambalajul comestibil. Trăiască zerul.

De când mă ştiu aud doar oameni nemulţumiţi. Orice ai face pentru ei tot nu e frumos, bun sau profitabil. Postul poate fi foarte uşor generalizat însă voi vorbi despre bradul de la Unirii.

Din punctul meu de vedere iluminatul de sărbători incluzând bradul este ceva mirific. Bucureştiul, sub lumina acestui brad şi nu numai, a prins viaţă şi parcă pentru prima dată, de când sunt aici, sunt mândru că locuiesc în acest oraş. Pot chiar să mă laud. Nu ştiu câţi dintre voi simt asta însă sărbătorile ar fi foarte fade fără acest iluminat. Iar bradul este cireaşa de pe tort. Pe lângă dimensiunile impresionante jocul de lumini este incredibil.

Ei bine… se pare că unii nu vor să simtă spiritul de sărbătoare şi se apucă să critice. Normal că vor începe cu ce e mai măreţ, bradul. Când e vorba de critică mulţi sunt experţi însă nimic constructiv. Până una alta încerc să ignor aceste critici şi să mă bucur de spiritul ce la mine s-a instalat numaidecât.

Taci că nu eşti bun de nimic. Asta îmi vine să le spun unor angajaţi ale unor magazine mari cum ar fi domo, media galaxy, altex, flanco, etc. De ceva vreme sunt in cautare de un lcd sau o plasma însă nu sunt hotărât pe ce tehnologie să mă bazez aşa că umblu prin magazine, citesc forumuri, mai citest alte forumuri, reviewuri, etc. Însă cel mai mult mă amuza angajaţii mai sus numiţi care habar n-au pe ce lume trăiesc.

Acum că sunt aşa cum sunt nu e problemă însă sunt mulţi oameni care cred ceea ce ei scot pe gură şi dau câteva mii de lei pe nişte produse care nu le satisfac cererea. Asta doar din cauza unor angajaţi foarte slab pregătiţi. Mai mult am văzut la unii atitudinea “zic orice numai să cumpere” şi uite aşa omul cumpără, exact ca-n ursul păcălit de vulpe.

Încă sunt nehotărât şi din pacate asemenea angajaţi îmi provoacă scârbă.

Prin nu ştiu ce hotărâri s-a decis că trotuarul din faţa staţiei de metrou C-tin Brâncoveanu să se betoneze. Un gest foarte frumos, acum cel puţin nu mai zic că la mine în cartier e şantier, ajung şi eu cu pantofii curaţi.

După ce s-a turnat betonul zona aceea s-a transformat mai ceva ca bulevardul hollywood. Majoritatea persoanelor fiind foarte nerăbdătoare să-şi lase amprenta. Acum când s-a întărit nici măcar nu poţi să mergi pe el pentru că e denivelat, cu gropi mai mici sau mai mari. Şi uite aşa un trotuarul ce trebuia să-mi călăuzească excursia din staţia de autobuz până la cea de metrou s-a transformat într-un traseu militar, cu obstacole.

Toată lumea ştie foarte clar că acum în Bucureşti preţurile la locuinţe sunt extrem de mari. Cum fiecare om îşi doreşte o casă a lui, lupta pentru un apartament începe.

În primul rând se caută zonele cât mai bune, fiecare om doreşte să stea într-un cartier cât mai liniştit şi de asta e dispus să dea bani grei. Până la urma sunt doar câteva zone în Bucureşti cu adevărat nasoale. Restul sunt cât de cât ok, cu blocuri mai noi sau mai vechi, nimic special. Aşadar de ce preferă omul să dea bani grei pe apartamentele din Militari (este doar un exemplu) când găseşti apartamente la preţuri mult mai mici în sudul Bucureştiului?

Este asta o mică dovadă că omul made in Romania este un pic snob? Majoritatea vor spune că defapt se plătesc banii pentru civilizaţie, linişte, curăţenie,etc. Hmm… din punctul meu de vedere toate aceste motive sunt total false. Faptul că dai cu 10k-20k E mai mult pe un apartament cu 2 camere nu te asigură decât că ai dat banii de pomana. Poţi să plăteşti aceşti bani neştiind că vecinul de deasupra îşi bate nevasta sistematic sau fără să ai habar că există un căţel al unei vecine ce îşi face nevoile în scara.

Aşadar miile de euro platite în plus pentru un cartier civilizat, curat, liniştit nu-ţi pot garanta nimic din ceea ce tu-ţi doreşti.

Cică vor urma alegeri sincer habar n-am pentru ce exact. Probabil trebuie sa ne alegem europarlamentarii. Pentru ca sunt cetaţean român şi pe deasupra sunt şi major am dreptul să votez.

Problema e că a început campania electorală. Cei de la PNL îmi agresează urechile cu muzica celor de la Holograf, cei de la PNŢCD îmi dau material de aruncat la coş, parcă nu ştiu că broşurile sunt cea mai proastă metodă de a face publicitate, cei de la PNG hmm… Becali… m-am săturat să-l văd pe Becali pe fiecare stâlp sau în fiecare staţie de metrou, parcă aş fi la OTV în direct, cei de la PD îmi violează casuţa poştală cu material de aruncat la coş. Dintre partidele importante cei de la PSD nu m-au stresat deloc.

Să fie ăsta un motiv în plus să-i aleg pe ei?

Fiecare om are cel puţin o pasiune mai mult sau mai puţin ascunsă. Totuşi se conturează un grup de oameni, destul de mare care împart o pasiune comună. Poţi să-i vezi în parc, pe stradă, în tren, metrou, mai nou pe forum dar cel mai des îi întâlneşti în autobuz. Sunt acei oameni care ascultă fără nicio jenă muzică maneloasă la volum maxim. Acum după ce au evoluat încearcă să pună mâna pe cele mai bune telefoane în materie de difuzoare.

Tot din categoria melomani neînţeleşi fac parte şi cei care ascultă cam acelasi gen de muzică la boxele maşinii din parcare.

Nu a fost niciodată visul meu să devin şofer de autobuz, visam la mecanic de tren însă asta e altă discuţie. Odată ce ajungi şofer ratb şi primeşti propriul tău autobuz eşti un fel de şef mai mic. Intri într-un nou univers, unul fără prea multe limite. Poţi face nenumărate chestii:

• Poţi să fumezi că doar eşti şofer ce contează ca mai sunt încă 40 de oameni în maşina şi că afară sunt 37º C.
• Poţi să asculţi manele că doar de aia ţi-au dat casetofon.
• Poţi să-ţi imaginezi că eşti şofer de camion şi cari cartofi ce contează ca lumea dă cu fundul de podea, e chiar fun.
• Poţi să faci întrecere cu ai tăi colegi, să vezi care are autobuzul cel mai tare.
• Poţi să fii selectiv că doar nu trebuie să opreşti în toate staţiile.
• Poţi să treci pe roşu.
• Poţi să claxonezi că doar de asta ai cel mai puternic claxon. (asta în caz de ai “noroc” să nu primeşti un mercedes)
• Înjuri că doar eşti şofer.

Iată câteva dintre nenumăratele lucruri pe care le poţi face ca şofer de autobuz. Voi ce aţi văzut că mai fac şoferii ratb în ziua de azi?