După ce scap de examene mă duc să mă relaxez într-o tabără de medicinişti. Sper să fie bine, să mă distrez şi să vin de acolo cu forţe proaspete pentru sesiune de restanţe… ahh virusologia mea 
Mai merge careva la BSMA?
P.s.: Mai sunt vreo 15 locuri disponibile… >:) Săriţi pe ele
Adevăraţii ingineri stau în cămin şi învaţă nu o ard aiurea prin cluburi 
E bine că scriu ceea ce văd în facultate? E bine că scriu despre unii profesori care sunt de neatins? E bine ca deranjez zeii facultăţii?
PS: Sper că ei nu ştiu de acest blog sau de Google >:) Până acum doar doi profesori din UMF au citit acest blog: Doamna doctor Constanţa Ganea şi Domnul doctor Mircea Ioan Popa.
Prin primăvară am dat şi eu, ca orice student medicinist conştiincios, parţialul la histologie. Am avut plăcerea să dau cu Domnul Doctor Mihai Popescu aka “Macrofagul”. După ce am aflat cu cine dăm, toţi eram cam speriaţi, reputaţia domnului doctor e destul de înfiorătoare.
Am intrat la examen, fiecare student trecea prin faţa domnului doctor şi primea câte două subiecte. Colegei din faţa mea i-a adresat o întrebare simplă, însă ea nu a ştiut să răspundă corect din prima. Apoi m-a luat pe mine cu nişte întrebări despre miocite, ce fel de jonctiuni prezintă, balblabla chestii tehnice, întrebări la care am răspuns bine. După care s-a luat de faptul că aveam barbă, întrebându-mă ironic dacă mi-a murit cineva. În final mi-a dat subiectele: Granulocitopoeza şi vreo 4 coloraţii. După ce a observat că mă uit ciudat la dumnealui pentru că cel de-al doilea subiect era din anul întâi (deci nu facea parte din subiectele de histologie) a afirmat faptul că nu trebuie să uitam ce am învăţat în anul întâi.
Eu eram destul de speriat, însă am scris la fiecare subiect, spre suprinderea mea chiar mi-am adus aminte câteva detalii despre coloraţiile respective. În timp ce scriam ne opreşte pe toţi să ne arate ce învăţa dumnealui la histologie pe vremea comuniştilor, să ne spună că pe vremea aia genetica era interzisă şi să ne avertizeze că Rusia e aproape (ca si cum al treilea război mondial e cât pe ce să înceapă).
În final îmi vine rândul şi mă întreabă: miocit sau mielocit? Eu îi răspund mielocit, iar el îmi spune cum că de ce am scris miocit… acum când mă gândesc că m-a stresat cu întrebarile despre miocite pot să-i dau un răspuns, însă atunci nu am putut să-i dau o explicaţie. Si cam aici se încheie examenul meu parţial la histologie. Am picat pentru că am scris (examenul era oral) seria granulocitară inlocuind prefixul “mielo” cu “mio”.
Nu vreau să vă povestesc cum domnul doctor asistent se comporta ca un căţeluş în preajma domnului conferenţiar şi cum acesta din urmă îl trata infect.
A mai dat cineva examen cu domnul doctor Popescu? Cum a fost? Vă întreb pentru că stiu că are momente când iau toţi 10 şi momente când pică grupe întregi.
Urmăream cu destul interes “În gura presei” însă acum, în sesiune, nu prea mai am timp.
Mircea Badea e un personaj foarte controversat. În general reuşeste să atragă antipatia oamenilor prin faptul că jigneşte clase întregi de oameni. Uneori exagerează şi are o atitudine narcisistă precum un alpha-male în jungla urbană. Alteori se auto-ironizează, se critică pe sine însuşi însă nu face aceste lucruri doar aşa pentru că-i vin în minte. El e băiat destept, se vede că a citit la viaţa lui multe cărţi de auto-educare.
Eu unul mă uit la emisiune detaşat, răd la glumele bune, apreciez unele judecăţi, rămân rece la unele gafe pe care le face. Sunt multi însă care pun pasiune în ura faţă de Mircea Badea încât au decis să pornească o petitie online contra sa.
Unele opinii chiar sunt interesante, altele…
Am fost acum ceva timp prin Piaţa Sudului să-mi cumpăr plase de ţânţari. După vreo oră de bătut piaţa în lung şi-n lat am găsit la un magazin nişte aşa zise plase de ţânţari. Le-am examinat atent şi nu prea am fost mulţumit de ele pentru că aveau ochiurile prea mari. Am zis totuşi să fac un compromis pentru că nu se putea sta în casă fără ele.
Ei bine acum pot să le numesc plase anti-ţânţari, însă cam atât pentru că restul insectelor zburătoare de mici dimensiuni pătrund lejer în cameră. Practic, trebuie să stau să vânez nişte insecte extrem de mici, abia dacă le văd însă le simt când se lovesc de mine.
Cam aşa arata biroul unui student la medicină în sesiune. Fără laptop, fără chestii să-ţi distragă atenţia.
P.s.: Laptopul era în pat… mă asteapta
În primul rând dimineaţa cu o cănuţă(300ml) de cafea facută la filtru după reţetă proprie. În timpul zilei mai beau câteva frappeuri de la nescafe, ies foarte bune cu apă rece. Iar când îmi e lene să mă ridic de pe scaun mai bag în gură câte un Mentos Energy.
Şi cu toate astea la miezul nopţii adorm ca un prunc…
Astăzi după grilele de la fizio am rămas puţin în faţa SUUBului cu câţiva colegi. La un moment dat a aparut Domnul doctor Leon Zăgrean şi pentru că ştiam că nu apuc să ajung la discuţiile de la ora 14:00 i-am adresat câteva întrebări.
În primul rând am fost curios de ce grilele la fizio se dau în formatul respectiv şi nu în unul mai prietenos studentului, însă dumnealui a evitat subtil un răspuns clar. I-am sugerat să nu publice notele de la grile decât după oral pentru ca profesorii examinatori sunt influenţaţi de nota de la grile. Ţin minte ca la parţial m-am chinuit să iau 9 pentru că aveam 5 în grile pe când alţi colegi cu 7-8 au luat 9 mult mai uşor. Nu a fost de acord cu această propunere pentru că dezavantaja studentul… Hmm oare câţi studenţi fac mai bine la grile decât la oral? Excludem categoria studenţilor care copiază la grile.
S-au pus diverse întrebări, s-a povestit, ni s-au cerut impresii despre examen, etc. A fost foarte relaxantă atmosferă iar Domnul Doctor Zăgrean parcă a fost din nou student, s-a integrat foarte bine în grup.
Cea mai importantă materie din primii ani de facultate, pentru majoritatea e chiar sinonimă cu medicina. Oferă cel mai mare impact studentului nou venit în facultate. Aici vede pentru prima oară chestii care până acum le-a vazut doar în poze pe net. Cea mai spectaculoasă materie, apuci să vezi cadavre, să tai cu bisturiul, să vezi ce e în interiorul oamenilor ce să mai e, stâlpul de rezistenţa a anilor preclinici.
Cazul meu a fost unul fericit pentru că am avut ca profesor de curs pe Doamna Doctor Mariana Nanea. Singura femeia din anul respectiv care a predat anatomia studenţilor în calitate de profesor de curs. Ca asistenţi am avut în primul an pe Doamna Doctor Carmen Cristescu iar în anul doi pe Domnul Doctor Adrian Tulin. Cred că am avut noroc de acest trio pentru că toţi doctorii s-au ridicat la înalţimea aşteptărilor mele. Au ştiut cât şi cum să streseze studentul. Sunt unii profesorii care insistă prea mult pe detalii, pe chestii care se uită însă în nu a fost cazul aici.
Primul semestru de anatomie a fost unul special pentru mine, atunci a fost primul contact cu cadavrul. Prima întâlnire cu cadavrul nu a fost aşa socantă precum mă aşteptam din diverse motive, unul dintre ele ar fi faptul că acesta nu arată atat de uman, e uscat parcă zici că e cauciucat din cauză că stă cam 6 luni în formol. Asistenţii au fost înţelegători si ne-au lasat şi pe noi să disecam. Era o noutate pentru mine să pot diseca un cadavru, la început era super interesant însă pe parcurs am ajuns să realizez că nu am talentul sau rabdarea pentru această operaţiune.
Primul examen de anato a fost cel mai greu, îmi era foarte frică pentru că numarul de subiecte era uriaş, cantitatea de informaţii era extrem de mare. Pot spune că am învăţat mai mult pentru primul examen de anato decât pentru admitere. Din fericire pentru mine notele primite la anatomie au fost unele bune: 9, 8, 9, 8. Cel mai mult mi-a plăcut primul semestru din anul întâi însă nici primul semestru din anul doi nu a fost departe.
Cu toate că se spune că e o materie la care trebuie să toceşti mie nu mi s-a părut chiar atât de rău. Odată ce-ţi stabileşti unele noţiuni de bază totul se simplifică mai ales dacă eşti atent la lucrările practice. Bineînţeles dacă vrei 10 trebuie să ştii unele detalii cam inutile, după parerea mea.
Am terminat cu anatomia şi privesc înainte spre materia ce-mi va marca urmatorul an de facultate, semiologia.
