"Viaţa la medicină"

Astăzi am dat examenul la Pedagogie şi pot să spun că a fost lejer, exact aşa cum mă aşteptam. Mi-am făcut tema, cele 26 de cerinţe, iar cursurile le-am citit foarte superficial.

Mai demult vă povesteam că acest curs se desfăşoară într-o “debara” a Facultăţii de Medicină Dentară, ei bine astăzi am dat examenul tot acolo şi pot să spun că am fost cam 150-200 studenţi. Bineînţeles că nu am intrat toţi odată, ci se intra până se umpleau locurile în bănci apoi se aştepta.

Norocul meu a fost că am intrat tura a doua şi că examenul a constat în 20 de grile. S-a putut vorbi şi pot să vă spun că mi-a plăcut de profesor. Acum să vedem nota

Săptămâna viitoare va avea loc ultimul curs de virusologie. Doamna doctor Simona Ruţă ne-a prezentat materia într-un mod logic. Am fost la vreo 5-6 “şedinţe” si pot sa spun ca mi-au plăcut foarte mult. Primele cursuri sunt mai fade, însă materia devine interesantă pe parcurs. Am observat că e probabil singura dată când ne-au fost prezentate descoperirile de moment. Infomaţia era actualizată, ceea ce mi-a plăcut.

Până una alta am auzit că examenul e naşpa şi se pică la greu. Sper să fie doar un mit urban, până la urma sunt doar 2 credite

Vs.

Cam ce atitudine ar fi normală pentru un student?

Să vorbesc despre cei care au tocit scaunele de la bibliotecă sau despre cei care cunosc toate cluburile din Bucureşti? E destul de greu pentru un boboc să aleagă o calea de mijloc. Pur si simplu majoritatea studenţilor sunt orbiţi de libertatea ce vine odată cu primul an de facultate şi de obicei îşi pierd dorinţele cu care au plecat.

Există totuşi o mică parte din studenţi care nu reuşesc să se adapteze mediului, colectivului etc şi astfel ajung să-şi reverse dorinţa de a socializa în toceală, cărţi. Până la urmă vor ajunge la fel sau poate mai rău decât cei din paragraful de mai sus.

Ca de obicei, cel mai bine e să fii moderat.

Hint: Pozat în sala de anatomie.

*Riddle = ghicitoare. Aşa că aştept să vă daţi cu presupusul

Câte rahaturi poţi înghiţi ca student din partea unui asistent?

Asistenţi care se comportă mai rău ca profesorii de liceu. Studenţi indoctrinaţi care nu pot/vor să deschidă gura.

Câţi trebuie să mai moară ca să dispară comunismul?

E a doua saptămână consecutiv când nu reuşesc să mă trezesc să ajung la ora de engleză. De fiecare dată opresc ceasul în somn, parcă sunt blestemat să nu servesc english breakfast tea. Te fiecare dată mă trezesc cu vreo 30 de minute după ce incepe ora, mă inervez si apoi mă culc la loc.

Trebuie să analizez mai bine cazul să văd care sunt cauzele si cum pot sa le elimin. Una dintre ele ar fi telefonul mobil care are tastele de snooze si stop invers de cum eram obisnuit.

Aştept poate moşul îmi aduce un super ceas deşteptător.

Oare cum e la cursul de pedagogie?

Doi asistenţi vorbeau despre un tip ce dădea rezidenţiatul: “Da, îl stiu pe tipul respectiv. E băiat deştept, a ştiut ce să reţină din toată avalanşa de informaţii”.

Discuţia e pentru cei care vin la medicină cu gândul că vor şti totul despre toate. Din păcate, pentru ei, nu e deloc aşa. Apreciez doctorii care spun nu ştiu, nu e treaba mea etc.

Pentru că o poză face cât habar n-am câte cuvinte, voi încerca să prezint medicina prin poze. Nu vă asteptaţi la poze cu cadavre sau chestii scârboase. Poate dacă sunt destule cereri voi face o poză unui cadavru.

Un frigider ce mi-a făcut cu ochiul într-o sala de lp din cadrul institutului “Cantacuzino”.

“O dată bursier, mereu bursier” cam aşa circula vorba printre studenţi si nu numai. O dată ce primeşti bursă şi te obişnuieşti cu banii în plus nu te mai poţi întoarce la ce-a fost înainte.

Să înţeleg eu că banii sunt mai presus de dorinţa studentului de a fi cel mai bun, de a şti cât mai multe? Eu unul zic că nu, dar ajută acestă dorinţă, e foarte frumos să vezi că cineva îţi răsplăteşte efortul depus. În acest caz de ce nu se oferă mai multe burse? La noi, la medicină, se zvoneşte că vor fi foarte puţine burse şi că acestea nu vor depăşi cu mult 200 lei. Dacă ma întrebaţi pe mine e foarte foarte puţin mai ales că noi, studenţii de medicină, suntem supuşi unor cheltuieli suplimentare faţă de ceilalţi studenţi.

Când vom ajunge şi noi la acelaşi nivel cu alte universitaţi?