Marea şansă
January 15th, 2009 Posted by: Andrei
Stăteam într-o seară şi mă gândeam la oamenii de stiinţă si la descoperirile lor. Exceptând geniile, în adevăratul sens al cuvântului, o mare parte dintre ei au avut cam o descoperire.
Să presupunem că fiecare om de pe planeta asta are o singură şansă să marcheze, o singură şansă să sclipească. E normal ca majoritatea să o rateze pentru că până acolo e un drum, deseori lung, plin de obstacole care mai de care mai grele. Majoritatea la un moment dat se plafonează, e totuşi normal. Problema mea e ce se întâmplă cu vârful. Câţi dintre ei reuşesc să mai descopere ceva, după prima reuşită? După ce-şi ating apogeul în domeniul lor începe procesul normalizării, peste câţiva ani nici măcar nu-i poţi deosebi dintr-o mulţime de cercetători anonimi.
Cum reuşeşti să beneficiezi de o a doua şansă? Oare se redistribuie celelalte şanse ratate de restul lumii?
January 16th, 2009 at 12:43 am
nu,nu e normal sa te plafonezi.daca s ar fi plafonat toti normalii n am mai fi avut electricitate.
January 17th, 2009 at 3:44 pm
Corect, insa eu vorbeam despre cei care au reusit sa descopere ceva, s-au evidentiat de restul lumii si in cativa ani au ajuns de unde au plecat. Nu mai reusesc sa se evidentieze cu nimic.