E greu sa fii profesor
În fiecare zi încerc să mă pun în locul doctorilor care ne servesc drept dascăli. E greu, chiar foarte greu, să reuşeşti să fii foarte bun în meseria asta.
Din punctul meu de vedere primul lucru esenţial pe care trebuie să-l faci pentru a urma drumul celor mai buni este să te eliberezi de frustrări. Să încerci să te prezinţi în faţa studenţilor fără greutăţile de zi cu zi, fără cicatricele lăsate de sistemul medical, fără dorinţa de a demonstra cât de deştept eşti, etc. E un lucru mare să vezi un profesor care nu-ţi povesteşte cât de greu e la rezidenţiat, că dacă nu citeşti aia eşti un om mort, că seful lui face x, că el a realizat nu ştiu ce, etc si care să nu-ţi repete de n ori de-a lungul anului aceleaşi frustrări.
Eu unul nu ştiu dacă aş putea să las deoparte frustrările acumulate de-a lungul anilor în sistem. Însă cred că aş putea să nu repet aşa mult.
January 6th, 2009 at 01:18
da nu e ea mah simpatica?
cum ne povesteste de fiecare data despre rezidentiat!:))
data viitoare eu o s-o aplaud.o sa-i spun ca mai rar reusita ca a ei.
de ce nu ne zice si cu ce nota a luat rezidentiatul?
de ce nu ne scoate ochii?
January 7th, 2009 at 14:13
despre cine e vb?:)
January 7th, 2009 at 23:08
pe masura ce avansezi in ani o sa vezi ca profii vor deveni din ce in ce mai sictiriti, si or sa vrea sa scape repede de voi. din anul 4 eu n-am auzit o prolologhie mareatza. deci exista sperante.
July 28th, 2011 at 08:12
@andra ai direptate, asha e si am vazut f multi care nu au kef de noi, in anul 2 trageau unii de noi si noi ii mishtokaream