"Viaţa la medicină"

PLICTISEÁLĂ, plictiseli, s.f. 1. Stare sufletească apăsătoare, uşoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupaţie sau de o ocupaţie neatrăgătoare, de monotonie etc.; gol sufletesc, urât, plictis. 2. Enervare, necaz, supărare. – Plictisi + suf. -eală.

Cam la asta te gândeşti când auzi acest cuvânt, însă astăzi, pentru mine, acest cuvânt a însemnat altceva, cursul de fiziologie. Imaginaţi-vă un curs de 3 ore despre acizi biliari, o profesoară trecută de a doua tinereţe, ce repetă exagerat de mult ” din acest punct de vedere” şi pe deasupra nu are nicio logică în exprimare. Nu zic că nu ştie fiziologie însă calităţile ei de dascăl lasă de dorit pentru că nu ştie să explice pe înţelesul studentului. Sunt sigur că nu sunt singurul care are această părere pentru că majoritatea colegilor au refuzat să vina la curs din aceleaşi motive.

Mă gândesc acum ce pot să fac având în vedere că examenul de fiziologie este unul dintre cele mai grele.

This entry was posted on Tuesday, April 3rd, 2007 at 5:47 pm and is filed under Personal. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.